Singura carte a Svetlanei Aleksievici pe care am
găsit-o la Biblioteca Judeţeană a fost aceasta. Deşi pe copertă scrie
încurajator „roman”, cartea este o colecţie de interviuri. Sunt interviuri
pline de emoţie, interviuri care pot impresiona, care au valoare de document
istoric, însă valoarea literar-estetică este departe de a atinge exigenţele pe care
un cititor onest le are de la un scriitor premiat cu Nobelul. Mai caut. Mai
caut şi alte titluri din opera scriitoarei, titluri care să mă ajute să înţeleg justificarea
merituoasei distincţii pe care a primit-o. Sau… s-o fi acordând Nobelul când îi
vine rândul unei anumite ţări?! Sau… când se iţeşte un scriitor care abordează
problema unor minorităţi prigonite? Hm…
