Invenția lui Morel

La un moment dat ajungem să ne întrebăm de ce am întâlnit un om sau altul pe drumul vieții. De la toți avem de învățat și pe toți îi putem învăța câte ceva. Dar numai unul singur e omul destinului, cel care ne poate schimba complet viața. Fericiți cei care și-au întâlnit omul destinului! Firul pe care-l urmăm în labirintul vieții poate fi întins și de o carte, nu doar de un om. O carte perfectă, o carte desăvârșită, dar o carte ermetică pentru unii cititori. ”Invenția lui Morel” este o astfel de carte. Poate fi citită în mai multe chei, dar una singură deschide cu adevărat calea spre miezul ei.

Din 2011, de cand mi-ai vorbit despre ea, am dorit s-o citesc, dar abia sâmbătă, pe 17 septembrie 2016, mi-a adus-o un înger.

Azi toată lumea scrie și foarte mulți își publică opera pe deplin încredințați de valoarea ei. Mai citește cineva o carte despre care Jorge Luis Borges spunea că e perfectă?

"Jurnal din războiul porcului"

Îmi place mult spotul publicitar pentru VISA, cel cu bătrânelul care aleargă să întâmpine o bucurie şi, pe măsură ce se apropie de ea, întinereşte.

Cred că într-un fel, cam aceasta ar putea fi una din temele romanului „Jurnal din războiul porcului”: există lucruri, oameni, fapte, trăiri care ne pot întineri, pentru că aşa cum se spune, „tinereţea şi bătrâneţea sunt doar stări de spirit”.

Şi totuşi, la începutul romanului Casares mi s-a părut că încearcă să ne convingă de faptul că bătrâneţea e o boală ireversibilă, ba chiar şi contagioasă. O boală ai cărei purtători merită să fie eliminaţi pentru asanarea societăţii.

*

Acum îmi vine să râd când îmi amintesc de epoca premergătoare adolescenţei când citeam ridicând din sprâncene volumele din colecţia rombului. Dacă descopeream că autorul şi-a ales protagoniştii mai cărunţi, mai maturi, pufneam nemulţumită: cum adică?! Cine mai poate iubi la cincizeci de ani, când deja la treizeci e doar o fosilă ambulantă?

*

„Oamenii înşişi, odată morţi, încep să fie personaje de vis pentru cei care le supravieţuiesc; apar şi dispar din mintea acestora întocmai ca nişte vise care au fost foarte adevărate, dar pe care nu doreşte nimeni să le asculte.”

*

Care ar fi soluţia pentru ca să fim ascultaţi şi atunci când nu mai suntem decât personaje de vis? Să murim tineri, chiar dacă avem o sută de ani.