L-am găsit pe Evgheni Evtușenko zăcând pe trotuar pe faleza Olăneștiului, în praf și-n soare, că era încă vară. Nu citisem nimic scris de el, dar în adâncurile mele numele autorului a avut un ecou, o amintire despre un poem recitat de un om foarte drag, o poezie cu un pui de vulpe. Așa că am ridicat cartea de pe jos și-am adus-o acasă, iar în jurul datei de 10 octombrie i-a venit rândul la citit, după cum aflu acum din jurnalul meu. Îmi place literatura rusă și n-am ce face. Sigur că sunt multe tâmpenii și pe acolo, dar acest roman are calitatea de a evita capcanele cenzurii comuniste și de a da glas unor lucruri greu de spus la vremea respectivă. O carte bună.
