miercuri, 24 ianuarie 2018

Și cărțile au un destin


Dacă în altă viață aș putea fi o carte, mi-aș dori să fiu scrisă într-o țară unde oamenii încă citesc cu mare plăcere, undeva unde se face reclamă la cărți cum se face reclamă la medicamente. De cele mai multe ori, cărțile sunt cele mai eficiente medicamente, pentru cel mai greu depistabile afecțiuni.
Să primească o cronică proastă nu e cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unei cărți. Cel mai rău lucru este să rămână necitită. Și e foarte ușor, astăzi, să se întâmple așa ceva. Sigur, în primul rând pentru că lectura nu mai este printre preferințele noastre. Dar nu doar acesta e singurul motiv. Se întâmplă să rămână cărți (foarte bune) necitite pentru că nu li se face suficientă reclamă. Editurile ar trebui să se ocupe de acest aspect, însă editurile par să lase publicitatea în seama autorului. Ce poate să facă un singur om cu resursele de care dispune? Mai nimic! Nu are vizibilitate.
Dragi edituri, nu vă transformați în tiparnițe! Investiți și în propagandă, exact, propagandă, cărțile merită să fie propovăduite. Decât zeci de mii de lansări la care lumea nu prea se deplasează, mai bine un spot publicitar în locuri aglomerate, sau, dacă se poate, la televiziune. A publica o carte și a o lăsa apoi să se descurce singură în lume, e ca și cum ai lăsa un copil mic singur în pădure.