Este evident că ceva lipsește organului meu de percepție estetică, dar m-am văzut în situația de-a nu putea depăși pagina 15 a acestui roman. Mă simțeam de parcă aș fi reluat abandonata lectură din „Viața începe vineri” de Ioana Pârvulescu. Căscam. Eram mai atrasă de zgomotele de afară decât de carte. Văzând așa, am dat fuga să caut impresiile de lectură ale altor cititori și, spre rușinea mea, am descoperit numai cuvinte de laudă pentru romanul lui Zafon... Spășită, m-am întors la citit. Cu efort, am întors pagina 19. Și m-am oprit. Definitiv.
