Am găsit cartea de bucate a mamei. Renunţasem s-o citesc pentru că devenise prea fantezistă în epoca de criză.
În urmă cu douăzeci şi cinci de ani, pe când doream afirmarea în ale bucătăriei, aş fi folosit-o cu plăcere, dar nu găseam la „alimentara” ingredientele cerute.
Aşa că, fiindcă tocmai citisem „Vise despre trandafiri şi flăcări” am învelit-o într-o foaie lucioasă, pe care am scris „Cartea de bucate a unui visător”, imitând un personaj din acel roman. ( Un personaj pitoresc, vă asigur! Îi făcea copii nevestei şi scria reţete, nimic altceva.)
Nu mai ţin minte cum se numea personajul, poate va veni un înger să-mi şoptească, deoarece nu mai am cartea. Am dăruit-o unei fiinţe dragi care a citit-o cu multă plăcere.
Ce-mi rămâne de făcut?
O prăjitură. Voi căuta ceva interesant, am pe cine face experienţe. Şi ştiu că mă va lăuda şi nu mă va arde pe rug ca
