Azi dimineaţă, la cafea, am recapitulat ce mă
enervează în ultima vreme:
1. Campania
susţinută a unor ONG-uri de a scoate religia din şcoli, sau măcar de a îngreuna
accesul la ora de religie.
2. Campania
susţinută a aceloraşi ONG-uri de a introduce ora de educaţie sexuală în şcoli,
la vârste absurde, începând cu 5 ani.
3. Încercarea
de a ni se inocula ideea că homosexualitatea e ceva firesc. De exemplu, scenă
într-un film. O poză de familie pe şemineu: două femei cu un copil. Pam-pam!
Erau lesbi. Homosexualitatea nu e firească. E o deviaţie patologică.
4. Împroşcarea
cu noroi, pedepsirea prin diferite mijloace a celor care nu vor să accepte
aceste puncte de vedere. Homosexualii trebuie să aibă libertate de exprimare,
dar noi, oamenii normali, nu. Ei au dreptul să se exhibiţioneze, (căci cine ar
avea ceva de comentat dacă ar fi discreţi?), dar noi, ceilalţi, nu avem dreptul
să spunem că nu suntem de acord să ni se impună ideea că aşa ceva e normal.
Multă lume se arată vexată de vălul islamic sau de o cruciuliţă purtată la gât,
dar paradele gay sunt o mândrie!
5. E
„în trend” spui că România e o ţară urâtă.
6. E
„în trend” să spui că limba română e cacofonică şi urâtă.
7. De
aceea e „cool” să foloseşti cât mai multe cuvinte englezeşti, întrucât este „obvios”
că altfel o să murim şi nu mai apucăm să mergem la „job”, dar nici măcar să mai
scriem despre „itemul” 8.
8. Mă
enervează faptul că cineva acolo sus, cam pe unde se fabrică ştirile potrivite
pentru noi, ne crede foarte proşti. Dă-i orice, că publicul înghite! NU. Închid
televizorul. Citesc o carte.
9. Şi,
în sfârşit, e ruşine să mai crezi în Dumnezeu. Dacă tot ai nevoie de un prieten
imaginar, măcar renunţă la creştinism! Alege şi tu ceva mai exotic, ca religia
sikh sau şintoismul, dar termină odată cu Biserica Ortodoxă Română care e pusă
pe afaceri!
Deocamdată acestea sunt
cele nouă lucruri care mă supără. Mă opresc, că dacă nu, mai găsesc încă multe.
Mi se pare că trăim în vremuri din acelea speciale, ca cele de care scrie
părintele Steinhardt, vremuri în care trebuie să spui răspicat că 2+2= 4! Şi nu
5, domnilor, nu 5!
