"Năluci"

Cartea ta a ajuns la mine, dar mă întreb, oare ai citit-o? Ţi-ar plăcea, sunt sigură. Ai fi copiat multe citate în caietul tău de lectură. E o carte pe care "o vezi", întocmai ca pe o galerie de tablouri, şi ştiu că îţi plac tablourile şi picturile. În plus, romanul vorbeşte de "neprevăzutul lumii", de gândurile statuilor, de insule. Ah, şi despre teoria lumilor multiple!
"Lumea de Aur" ar putea fi un loc în care să ne retragem, mai ales după ce am fost împreună în Arcadia, cea a lui Okri.

Why Do You Sleep so Still?

"Blocul Iakubian"

Peste tot am găsit numai cuvinte frumoase despre această carte. Într-adevăr, am citit-o fără s-o pot lăsa din mână, dar trebuie să adaug că nu este una din acele cărţi pe care să le recitesc cândva. Romanul egipteanului Alaa al-Aswani are un singur strat, fără profunzimi, miza sa fiind firul narativ alert şi interesul cititorului pentru soarta personajelor. Odată descoperite aceste două aspecte, textul nu mai prezintă interes. Pentru mine a fost însă interesantă şi lumea arabă, lumea islamului, în care am pătruns în ultimii ani prin intermediul lui Orhan Pamuk şi Salman Rushdie.
Mi-ar fi plăcut să vorbim despre Zaki şi Busayna.

"Pluta Meduzei"

Această primăvară tristă chiar m-a făcut să mă simt pe o monstruoasă plută, sau poate va fi fost barca lui Caron. O surpriză acest mic roman de "analiză psihologică" în care chiar avem de-a face cu un medic ce analizează şi analizează şi despică firul în patru pentru a desluşi resorturile sufletului omenesc. Când nu înţelegeai, tu aruncai cu zarul.
Vercors este pseudonimul lui Jean Bruller şi nu pot decât să regret că nu am citit cartea la timp ca să-ţi spun că mă trimite cu gândul la "Eu nu sunt Stiller" a lui Max Frisch.

În căutarea ultimului Patriarh

Departe de a fi un dicţionar, cartea iezuitului Paul Beauchamp este o pagină de metaliteratură, o perspectivă interesantă pentru cunoscătorii scrierilor sacre, cât şi pentru neiniţiati.
Pentru mine a fost o lectură plăcută şi oarecum nostalgică.

"Tristul sfârşit al lui Policarpo Quaresma"

"Această viaţă e absurdă şi ilogică; mi-e frică să mai trăiesc, Adelaide. Mi-e frică întrucât nu ştiu încotro ne îndreptăm, ce vom face mâine, în ce fel ne vom bate de dimineaţă până seara..."

Până la sfârşitul timpurilor

„Te-am găsit, Blimunda, Te-am găsit, Baltasar, Pe unde ai umblat în toţi aceşti ani, ce întâmplări şi ce necazuri ai avut, Vorbeşte-mi mai întâi de tine, tu ai fost cel pierdut, Am să-ţi povestesc, şi vor rămâne vorbind unul cu celălalt până la sfârşitul timpurilor.”

Jose Saramago – „Memorialul Mânăstirii”

Somnifer!

Sfat pentru scriitori!

„— Aş putea scrie o carte, zise.
—    De ce n-o faceţi?
—    Nu mă pot concentra.
—    Pentru a vă putea concentra, aveţi nevoie de o pisică. Aveţi cumva o pisică?
—    O pisică? Nu. Am doi câini. Îmi ajunge.
Aşa că i-am dat un sfat foarte bun: dacă vrei să te concentrezi serios pe o problemă şi mai ales pe ceva scris, trebuie să-ţi faci rost de o pisică. I-am explicat că, dacă stai singur cu o pisică în camera de lucru, pisica se va urca, mai mult ca sigur, pe birou şi se va aşeza liniştită sub lampă. Lumina lămpii de pe birou îi dă pisicii o mare satisfacţie. Ea se va aşeza liniştită, cu o linişte care întrece orice închipuire. Iar tihna aceasta vă va ajunge încet, încet şi pe dumneavoastră, cum şedeţi acolo, la birou, aşa încât toate motivele de nelinişte care vă zădărnicesc concentrarea se vor spulbera şi mintea îşi va recăpăta autocontrolul pierdut. Nu e nevoie să vă uitaţi tot timpul la pisică. Simpla ei prezenţă ajunge. Efectul pe care-l are pisica asupra puterii de concentrare e extraordinar şi foarte misterios.
Generalul de brigadă mânca şi mă asculta cu mare interes, uitându-se insistent când la mine, când la farfurie.
—    Mda. Aşa-i! O să mă duc să-mi iau o pisică, zise într-un târziu.
Trebuie să vă spun că, după trei ani, generalul de brigadă mi-a trimis un exemplar cu memoriile lui de război, publicate la Mackintosh&Tooley. Pe copertă era o poză de-a lui, lângă un motan vagabond, mare şezând enigmatic lângă lampă. Pe poză, stătea scris: „Doamnei Hawkins, fără de al cărei sfat prietenesc, aceste memorii n-ar fi putut fi scrise. Cu mulţumiri pentru a-mi fi făcut cunoştinţă cu Grumpy.” Cartea în sine era extraordinar de plictisitoare. Eu, însă, i-am sugerat doar că o pisică ajută la concentrare, nu că pisica va sta să-i şi scrie cartea.”

Muriel Spark – „Strigăt îndepărtat din Kensington”

Intrarea in tunel

Un alt fragment din romanul pe care l-am incheiat recent, Tunelul de la capatul lumii, a aparut in 

Revista de Suspans, 

aici.

imagine Thomas Barbey

Orient Express