"Tristul sfârşit al lui Policarpo Quaresma"

"Această viaţă e absurdă şi ilogică; mi-e frică să mai trăiesc, Adelaide. Mi-e frică întrucât nu ştiu încotro ne îndreptăm, ce vom face mâine, în ce fel ne vom bate de dimineaţă până seara..."

Până la sfârşitul timpurilor

„Te-am găsit, Blimunda, Te-am găsit, Baltasar, Pe unde ai umblat în toţi aceşti ani, ce întâmplări şi ce necazuri ai avut, Vorbeşte-mi mai întâi de tine, tu ai fost cel pierdut, Am să-ţi povestesc, şi vor rămâne vorbind unul cu celălalt până la sfârşitul timpurilor.”

Jose Saramago – „Memorialul Mânăstirii”

Somnifer!

Sfat pentru scriitori!

„— Aş putea scrie o carte, zise.
—    De ce n-o faceţi?
—    Nu mă pot concentra.
—    Pentru a vă putea concentra, aveţi nevoie de o pisică. Aveţi cumva o pisică?
—    O pisică? Nu. Am doi câini. Îmi ajunge.
Aşa că i-am dat un sfat foarte bun: dacă vrei să te concentrezi serios pe o problemă şi mai ales pe ceva scris, trebuie să-ţi faci rost de o pisică. I-am explicat că, dacă stai singur cu o pisică în camera de lucru, pisica se va urca, mai mult ca sigur, pe birou şi se va aşeza liniştită sub lampă. Lumina lămpii de pe birou îi dă pisicii o mare satisfacţie. Ea se va aşeza liniştită, cu o linişte care întrece orice închipuire. Iar tihna aceasta vă va ajunge încet, încet şi pe dumneavoastră, cum şedeţi acolo, la birou, aşa încât toate motivele de nelinişte care vă zădărnicesc concentrarea se vor spulbera şi mintea îşi va recăpăta autocontrolul pierdut. Nu e nevoie să vă uitaţi tot timpul la pisică. Simpla ei prezenţă ajunge. Efectul pe care-l are pisica asupra puterii de concentrare e extraordinar şi foarte misterios.
Generalul de brigadă mânca şi mă asculta cu mare interes, uitându-se insistent când la mine, când la farfurie.
—    Mda. Aşa-i! O să mă duc să-mi iau o pisică, zise într-un târziu.
Trebuie să vă spun că, după trei ani, generalul de brigadă mi-a trimis un exemplar cu memoriile lui de război, publicate la Mackintosh&Tooley. Pe copertă era o poză de-a lui, lângă un motan vagabond, mare şezând enigmatic lângă lampă. Pe poză, stătea scris: „Doamnei Hawkins, fără de al cărei sfat prietenesc, aceste memorii n-ar fi putut fi scrise. Cu mulţumiri pentru a-mi fi făcut cunoştinţă cu Grumpy.” Cartea în sine era extraordinar de plictisitoare. Eu, însă, i-am sugerat doar că o pisică ajută la concentrare, nu că pisica va sta să-i şi scrie cartea.”

Muriel Spark – „Strigăt îndepărtat din Kensington”

Intrarea in tunel

Un alt fragment din romanul pe care l-am incheiat recent, Tunelul de la capatul lumii, a aparut in 

Revista de Suspans, 

aici.

imagine Thomas Barbey

Orient Express

"Blestem curgerea timpului"

Viitorul apropiat

"Dans"

Toamna îmi îneacă sufletul în fum…

Toamna-mi poartă în suflet roiuri de frunzare.

Dansul trist al toamnei îl dansăm acum,

Tragică beție, moale legănare…

Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi.

Gândurile-s moarte. Vrerile-s supuse.

Fără nici o șoaptă. Numai să-mi întinzi

Brațele de aer ale clipei duse.

Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri.

Câtă deznădejde pașii noștri mână!

Ca un vânt ce smulge frunza din păduri,

Ca un vânt ce-nvârte ușa din țâțână…

Mâine dimineață o să fim străini,

Vei privi tăcută mâine dimineață

Cum prin descărnate tufe, în grădini,

Se rotesc fuioare veștede de ceață …

Și-ai să stai tăcută cum am stat și eu,

Când mi-am plâns iubirea destrămată-n toamnă,

Și-ai să-asculți cum cornul vântului mereu

Nourii pe ceruri către zări îndeamnă.

Pe când eu voi trece sub castani roșcați,

Cu-mpietrite buze, palid, pe cărare,

Și-or să mi se stingă pașii cadențați -

În nisip, scrâșnită, lașă remușcare…

Nicolae Labis

Duh perfid al vremurilor de azi

"Anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevăr, furtul inteligent devine profesie onorabilă, sodomia se cheamă orientare comportamentală, cuvinte nobile precum prietenie, prieten, prietenă se degradează în conotaţii dubioase, pervertirea tineretului se intitulează program de sănătate antiSIDA, destrămarea familiei se numeşte planificare familială, crimele ingineriei genetice se fac în numele vindecărilor miraculoase, prostituţia se legitimează prin libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul ei trup, proxenetismul se reclamă de meditaţia transcendentală, sărăcirea spiritului devine globalizare, invadarea unei ţări se cheamă război preventiv, terorismul îşi reclamă valenţe divine, înfeudarea economică se numeşte credit bancar, pomana politică devine act de caritate. Şi multe altele". 
 
IPS Bartolomeu Anania

Toamna cu fructe si flori