De la "Solaris" la "Xenos"

Societatea Romana de Science Fiction si Fantasy va invita la Cenaclul ProspectArt, vineri 27 iunie 2014, ora 17.00, Centrul Calderon, str. Jean-Louis Calderon nr.39, sector 2, Bucuresti.
Tema :Suntem singuri in Univers?
De la Solaris la Xenos : ipostaze ale exo-ratiunii in SF-ul european
Specia umana si-a adresat aceasta fundamentala intrebare inca din zorii civilizatiei. O preocupare - apanaj al filosofilor antici si apoi a celor mai stralucite minti ale omenirii, si apoi a SF-ul care a fost și este interesat de prefigurarea „contactelor intre civilizatii”.
„Solaris” reprezinta una dintre cele mai convingatoare descrieri a unui tip de ratiune neantropomorfa din intreaga fictiune mondiala. Cum isi imagineaza autorii SF romani semenii intru ratiune si inevitabila intalnire cu acestia ?
Vineri 27 iunie a.c., ora 17.00, Centrul Calderon, str. Jean Louis Calderon nr. 39, sector 2, Bucuresti.

"Cheia labirintului"

Până la urmă orice text este un cifru şi orice carte - un labirint din care, aşa cum spune Howard Hendrix, cititorul iese schimbat. Când spui "labirint" nu poţi să nu te gândeşti la Minotaur. Însă unor călugări din cine ştie ce abaţie medievală nu le-a plăcut asociaţia cu mitul păgân şi au decis că labirintul nu se poate referi la construcţia lui Dedal, nici la oraşul Troiei, din care s-au salvat supravieţuitorii ca dintr-un labirint, ci la cetatea Ierihon, cea la care a ajuns poporul ales după patruzeci de ani de rătăcire prin pustiu.

  Urbs Jericho

Rătăcirile omeneşti prin felurite labirinturi sunt după cum se vede o ocupaţie destul de obişnuită. Tocmai am reuşit să termin şi eu de parcurs labirintul lui Hendrix, am ieşit din palatele memoriei închipuite de el şi recunosc că am găsit cam de toate între paginile romanului său. Chiar şi pe Henry David Thoreau cu al său "Walden" de tristă amintire pentru mine.

  Cetatea Ierihon

Este prezent în romanul lui Hendrix şi Giordano Bruno, care era să fie şi unul din personajele mele, adică închis într-un labirint al meu. În vremuri de mult trecute, pe când scriam texte (citeşte "construiam labirinturi") împreună cu cineva drag, aveam obiceiul să ne aşezăm pe covorul din camera noastră de la Alba şi să deschidem la întâmplare Dicţionarul Enciclopedic. Trebuia să ne alegem un personaj istoric de pe pagina unde se deschisese tomul şi să-l transformăm în personaj literar. Aşa am scris eu o încâlcitură cu Giordano Bruno şi Girolamo Frescobaldi, povestioară care poate că mai există pe undeva, în universul paralel din podul casei.

Giordano Bruno  Girolamo Frescobaldi

I Put a Spell on You

Dupa amiaza blanda cu film TCM, cafea si perspectiva vesperala a unei carti excelente.

"Marile speranţe"

La îndemnul celui mai bun prieten, care este şi primul cititor al textelor mele, (tu eşti acela, Sandu), mi-am făcut curaj şi am început să scriu un roman. De fapt am început încă de anul trecut, dar fără să ştiu, odată cu povestirea "Întâlnire pe câmpul cu maci" care a început să crească şi să crească, astfel încât textul iniţial nu mai este acum decât un capitol din ceea ce se va numi, când va fi gata, "Tunelul de la capătul lumii".
Am început mai nou să scriu şi de mână şi să transcriu după aceea la calculator, dar numai din plăcerea de a sta afară, la masa din grădină, în cântec de păsărele şi mireasmă de salcâm şi soc.
Un fragment din roman va apărea în revista "Fantastica" la sfârşitul lunii iunie. Între timp lucrez şi la o povestire pentru o antologie ce se anunţă deosebită: "Romanian Cthulhu", închinată scriitorului american H.P. Lovecraft şi pornită de Mircea Pricăjan şi Mihai Adăscăliţei.

Fără iubire...

"Obligaţia fără iubire face omul iritabil.

Responsabilitatea fără iubire face omul ireverenţios.

Justiţia fără iubire face omul crud.

Adevărul fără iubire face omul critic.

Educaţia fără iubire face omul duplicitar....

Mintea fără iubire face omul viclean.

Amabilitatea fără iubire face omul ipocrit.

Competenţa fără iubire face omul inflexibil.

Puterea fără iubire face omul tiran.

Credinţa fără iubire face omul fanatic.

Onestitatea fără iubire face omul arogant.

Bogăţia fără iubire face omul lacom."

S.N. Lazarev

A fost ieri

26 aprilie 1986

"Samarkand"

"Timpul are două feţe, are două dimensiuni: lungimea după soare şi adâncimea după patimi."

"Gândeşte-te la un număr"

Un roman poliţist este un adevărat medicament într-o zi ploioasă. M-am tratat ieri şi azi noapte foarte eficient. Un personaj zice la un moment dat: "Eu una cred că măcar o dată-n viaţă eşti obligat să încerci totul." E o afirmaţie hedonistă tipică anilor şaptezeci, dar încă foarte ispititoare. În rest, un roman bine scris, fără obişnuitele răsturnări de situaţie. Foarte realist.

"Nu mă uita"

„Uneori sînt întrebat cum am devenit scriitor şi de fiecare dată, în primul moment de derută, mă simt îndemnat să răspund printr-un singur cuvânt: „Citind”. Dar, mai întâi, la întrebările de acest tip nu se aşteaptă răspunsuri atât de scurte, ci mărturisiri de caznă creatoare şi muncă grea asupra propriei persoane; apoi, vorbind astfel, rişti să dobândeşti peste noapte reputaţia unui străin de viaţă şi împătimit de cărţi, care, în loc să prospecteze realitatea, confecţionează literatură din surse intermediare; în al treilea rând însă, răspunsul nici nu corespunde adevărului, pentru că simplifică nepermis, confundă întregul cu o parte a lui şi omite unele lucruri esenţiale. Deci el nu se dă. Se escamotează. Şi asta e iarăşi fals. Deoarece, chiar dacă nimeni nu devine scriitor numai prin lecturi, totuşi nu e mai puţin valabilă afirmaţia că nimeni nu devine scriitor fără să citească.”

Gunter de Bruyn

Ganduri despre iarna nucleara

"Cauti fiinta iubita, singur, pretutindeni, in masinile care trec pe strada, sus, la ferestre, chiar si in avionul acela de deasupra capului, crucifixul acela al cerului. Vrei ca fiinta iubita sa fie intotdeauna acolo, indiferent unde. Ea este obiectul celei mai presante cautari a sinelui si te uiti dupa ea fara somn, noapte de noapte, in vis...
*
Iubirea are cel putin doua antonime: unul este ura. Celalalt e moartea.
*
Tarile innebunesc la fel cum innebunesc si oamenii; si pe toata suprafata pamantului, tarile stau pe divane sau asezate in incaperi intunecate, molfaind dihidrocodeina si Temazepam, sau stau in bai cu apa fiarta sau rasucite in camasi de forta sau se dau cu capul de peretii capitonati. Unele au fost toata viata zdruncinate, altele au innebunit, s-au facut bine si pe urma au innebunit iar. America: America a mai suferit si alta data de nevroze, ca de exemplu cand a incercat sa se lase de bautura, ca atunci cand a inceput sa-si caute dusmani inauntru, ca atunci cand a crezut ca poate conduce lumea; dar s-a facut intotdeauna bine. Acum insa innebuneste, iar aceasta este conditia necesara.
*
Iadul o sa fie galagios si inghesuit.
*
Dar Richard, necasatorit, fara copii, nu iubea pe nimeni, era o mina de informatii inimaginabile. Ca la momentul eclipsei totale, pe 5 noiembrie, in timp ce cancelarul isi tinea discursul la Bonn, doua mari si foarte urate arme nucleare aveau sa fie detonate, una deasupra Palatului Culturii din Varsovia, cealalta peste Marble Arch. Ca, pana la stoparea scurgerilor de materiale fisionabile dinspre Bagdad, israelienii luasera la tinta Kievul. Ca sotia presedintelui era deja moarta. Ca suprapunerea periheliului cu sizigia va face oceanele sa leviteze. Ca se prebusea cerul...
*
Hai sa-ti spun eu ce vor femeile. Toate vor sa fie in centru. Indiferent la ce.
*
Dintre toate fortele, dragostea este cea mai stranie."

Semnul

"O lumânare ardea pe masă, o lumânare-ardea..."

"Doctor Jivago" - Boris Pasternak

Semnele vin mereu din neştiut, doar noi nu le putem citi mereu. Când le căutăm, avem ochii acoperiţi, când uităm de ele, ne bat la geam.

Tot demon

Nu am ajuns încă la sfârşitul acestui fascinant roman, dar pot spune cu mâna pe inimă că, deşi Oskar Matzerath e doar un pitic grotesc, are loc destul în adâncurile sale sufleteşti pentru un demon adevărat, la fel de mare şi negru precum al lui Nikolai Stavroghin!