Iată copiii noştri! Astăzi, după ce timpul ne-a schimbat iremediabil pe toţi, copiii de ieri sunt oameni mari. Da, sunt oameni mari, nu doar adulţi. Pe unii i-au ajutat cei de lângă ei, alţii au fost lăsaţi să se descurce singuri, dar toţi şi-au găsit drumul în viaţă.
Neli e profesoară; mai mult, e translator – au apărut două romane “tălmăcite“- cum îi place să spună – de ea. Fănel e patron! Are un service, dar a deschis un mic poligon de carturi pentru şcolari . Băiatul lui e mereu prezent! Olguţa se află în Spania, unde munceşte. Trimite bani acasă soţului, fiicei şi, bineînţeles, părinţilor şi fraţilor. Aurel a renunţat la pian. Cântă zi şi noapte, dar mai ales noaptea, la acordeon, prin localuri sau pe la nunţi. Soţia lui e solistă şi, deşi au împreună un copil, au mai înfiat unul, ca să-l ferească de nepăsarea celor din jur. Rica e căsătorită de mult. Nelu a luat-o până la urmă de nevastă. Au acum şi-o fetiţă frumoasă, “ruptă din soare“, cum o laudă vecinele. Şi amândoi copiii învaţă atât de bine, încât Rica e hotărâtă să-i ţină în şcoală cu orice preţ. Laura pictează obiecte ceramice într-un mic atelier privat care nu mai face faţă cererii de peste hotare. Aurora, manelista, ştiind că are un public cu inima sensibilă, face apel în fiecare spectacol pentru strângerea de fonduri destinate celor sinistraţi, oamenilor necăjiţi şi defavorizaţi. La inundaţii a adunat o sumă record! Cred că dacă ar cânta operă n-ar reuşi!
Rareş a fost în ţară o singură dată. Cei care l-au văzut, greu l-au recunoscut.
Nu pentru că l-ar fi schimbat cele două doctorate pe care le-a obţinut sau titlul de cel mai tânăr profesor universitar la catedra de astro-fizică, ci pentru că i s-a imprimat aerul acela de
“străin“. Şi-a chemat în zadar părinţii în America. Le-a trimis o maşină şi bani, bani, mulţi bani. Se pare că banii nu pot şterge expresia aceea de gol sufletesc din ochii poştăşiţei…
Marius! N-o să vă vină să credeţi, dar Marius e cel mai iubit dintre toţi. L-am văzut de curând acasă la el, adică la misiunea franciscană din oraş. Acolo e un centru pentru copii ai străzii. Marius e adult, ce caută acolo? Acolo lucrează. N-are nevoie de mâini; obiectul muncii lui este imaterial: e sufletul micuţilor ce-l înconjoară. Marius citeşte copiilor. Citeşte atât de frumos, încât –spunea un călugăr uimit – i s-a părut că nu doar copiii, ci şi păsările se opresc să-l asculte, ca pe sfântul Francisc. Când termină de citit, mânuţe mici se întind spre el să-l îmbrăţişeze şi să-l roage să continue.
Laurenţiu e fotbalist. Chiar înainte de a-şi face un nume cunoscut în fotbalul românesc, a fost cumpărat de AS Roma. Lavinia e aproape de el.Şi-a iertat mama şi a mers la ea unde a fost bine primită. Acum s-a căsătorit şi ea cu patronul unei brutării.
Cine mai e? Marian, un inginer bun, cu o familie frumoasă, Mihai, judecător incoruptibil ce ţine să amintească semenilor că au mâncat din pomul cunoaşterii, dar şi mulţi alţii a căror poveste ar merita a fi spusă şi ascultată.
Aceştia sunt oamenii mari, dar în amintirea mea, acolo unde timpul nu-i poate atinge, vor rămâne aşa cum erau la serbarea de Crăciun, când i-am văzut strânşi la un loc:
În public, printre zeci de şcolari, Rica purtând copilaşul în braţe, veniţi să primească daruri,
ca doi copii ce sunt.
Marius, lângă bunică-sa, prezentă ca să întindă mâna în locul lui spre desaga lui Moş Crăciun; Neli cu sora ei, pline de speranţă; Laurenţiu şi Lavinia, aşteptând un dar pe care Moşul nu li-l poate da.
Pe scenă, de-o parte, în corul îngerilor sunt Aurora şi Laura. Între păstori îl văd pe Mihai. Moş Crăciun, încercând să pară obosit, are ochii lui Fănel. Magii, care
uite-i! vin, sunt Rareş, Bogdan şi Aurel. Sfântul Iosif, într-o atitudine gânditoare, e Marian.
Şi iat-o, acolo în mijloc, micuţă, serioasă, timidă, pe Fecioara Maria. E Olguţa; ţine în braţe o păpuşă învelită într-o pânză veche, săracă, dar, deşi toţi ştiu că e o păpuşă, întind gâturile
să-L vadă pe pruncul Iisus şi cântă sfios cu glasurile lor subţirele:
“Dormi, dormi Copile sfânt!
Mii de heruvimi şi de serafimi
Te slăvesc în cor, Copil Mântuitor!”
