Dilema

De cum a intrat pe uşă am ştiut că are ceva pe conştiinţă după aerul vinovat al zâmbetului său:

- Zi ce-ai făcut! m-am decis eu să-l iau tare ca să nu mai pierdem vremea.

- Eu? Ce să fac? Vin de la serviciu, nu vezi? încercă el o eschivă absolut neinspirată.

- Ce ai în punga aia?

Andrei privi punga pe care-o ţinea în mână de parcă ar fi văzut-o atunci prima oară. Nu semăna cu nimic ce te-ar fi putut face să te gândeşti la Billa, Kaufland, Carrefour. Printr-un colţişor desfăcut al ambalajului se iţeau două pene lungi maronii care m-au făcut să mă schimb la faţă, iar pe Andrei îl determinară să-şi amintească subit despre felul cum ajunsese punga în posesia lui:

- Romică a trecut pe la mine pe la bancă. Ştii c-a fost ziua lui săptămâna trecută. Mi-a făcut cinste cu un fazan.

- Şi tu l-ai primit! Încurajezi vânătorii! Tu care erai de partea mea săptămâna trecută şi ai făcut plângere pentru sadicii care ne-au răscolit pădurea şi ai citit împreună cu mine legea fondului cinegetic! Am conspectat legea amândoi până noaptea târziu… Şi acum vii cu fazanul! N-aş fi putut să cred aşa ceva.

- Dar Diana, bietul de el e deja mort, chiar dacă refuzam să-l primesc, ceea ce l-ar fi jignit pe Romi, tot nu învia, zău! Uite, îl jumulesc eu, bine? E deja fezandat.

L-am mai certat o vreme pe Andrei, exact cât să se simtă vinovat suficient şi să cureţe vânatul cu spirit de răspundere. Dilema este următoarea: îl gătesc sau nu?