Fiecare dintre noi ne simţim de parcă am fi captivul celuilalt. Ne stânjenim. Cu toate acestea, nu putem contesta faptul că nutrim sentimente unul faţă de celălalt; când suntem departe... Din apropiere, lucrurile se prezintă altfel.
Amândoi suntem gata să dăruim, însă darul nostru este nesemnificativ pentru partener. Iată-ne frustraţi şi nefericiţi. Frustraţi, fiindcă mâna ne-a rămas întinsă, nefericiţi, fiindcă nu primim lucrul după care tânjim.
.gif)
Nici nu este necesar să treacă nu ştiu câţi ani ca să ajungem în acest punct. În momentul în care tensiunea începuturilor s-a răcit, constatăm că apar o sumedenie de nepotriviri.
Şi-atunci ne acoperim ochii.Oamenii nu sunt făcuţi să trăiască împreună.
17 comentarii:
Postarea este stralucita, dar realitatea este diferita. Ai fost mai aproape de adevar atunci cand l-ai evocat pe Dinu Sararu, si ai fi fost la cea mai mare distanta de esenta daca te ducea gandul la Camil Petrescu. Acum lumea se transforma radical. Poti sa-ti intorci privirea daca zaresti ca apare o supernova pe cer?
Nu, categoric eu nu pot: îmi privesc neîntrerupt supernova până când decide să iasă din câmpul meu vizual.
Nici impreuna, dar nici singuri, unii fara altii nu putem sa traim .
Se mai întamplă uneori şi aşa, într-o viaţă de cuplu. Iubirea însă există şi nivelează totul. La mine în oraş ninge cu fulgi mari, care au început să se aşeze. Mâine străzile vor fi albe şi imaculate. Toate vor părea jucării nevinovate, oamenii vor zâmbi mai îngaduitor când vor privi pe geam... Şi vor ierta mai lesne.
Iubirea uită şi iartă, amorţind mânia.
Întocmai ca anotimpurile, se succed si stările noastre sufleteşti.
Vezi tu, Diana, auzi deseori- vai ce cuplu fericit!
Sau- sunt cea mai fericită- este doar al meu! Este doar a mea..
O să zic ce au spus mulți alții- ne naștem singuri, ne intersectăm, mergem pe aceeași potecuță o vreme, mai mult, mai puțin, dar, de fapt, în marile și adevăratele probleme, suntem singuri.
Nimeni nu-ți poate prelua nimic din ce ai vrea să ți se ia. Poate că se străduiește să te înțeleagă..mai departe, tot singur ești.
Sau este.
Nu te poți situa în două locuri, în același timp- al tău și al celuilalt..zic și eu.
Se spune ca nu poti trai singur decat daca esti zeu sau animal...
A nins si la noi, Acuarele. Tocmai cand incepusem sa sper ca va veni primavara.
Gina, s-ar parea ca aceasta opinie se confirma.
Uite, Diana, poate te ajuta la problemele cu comentariile:
http://bloggerajutor.blogspot.com/2012/01/buton-raspunde-reply-la-comentarii-pe.html
Mulţumesc, Simona, voi merge să citesc, poate aflu ce bubă este de îmi intră comentariile la spam.
Simona, am fost, am citit, am luat notiţe. Voi încerca, dar numai când o să am curaj... :) La ultimele încercări de modificare era să şterg blogul, altă dată l-am închis... aşa că cine ştie ce boacănă mai fac...
atata vreme cat nu stergi blogul, restul se remediaza. spor!
Mă străduiesc! :)
Suntem singuri si nu putem sa fim altfel in marile noastre dureri. Am simtit pe proprie piele si, crede-ma, nici nu as fi vrut sa dau nimanui din durerea mea, era doar a mea si altcineva nu avea putinta sa o perceapa la fel. In acele clipe eu am vrut sa fiu singura, doar cu ea. Apoi, cand lucrurile s-au asezat, am inceput o alta viata, cu bagajul mai greu, dar era si este al meu!
Încep şi eu să-mi pierd idealismul, Cafeluţo.
Credeam că există pentru fiecare măcar un om care ne poate feri de singurătate. Dar nu e.
Cupluri pe care le credeam pe deplin sudate se despart către amurgul vieţii.
Diana ,,o fereastra deschisa,,... am copiat-o si am sa o pun pe panza. Daca va fi posibil, ne vom intalni si am sa ti-o daruiesc...pentru Missouri si pentru toate zambetele pe care si voi mi le-ati daruit.
Mi-ar face placere sa te cunosc si dincolo de aceasta lume a cuvintelor - blogurile - poate va fi posibil candva, intr-o zi, Vanda.
Trimiteţi un comentariu