Nu-mi pot accesa tabloul de bord!
E una din acele defecţiuni ciudate ale blogger care afectează în mod preferenţial anumite funcţii şi anumite persoane? Măi să fie!
De câteva zile mă tot plâng în stânga şi dreapta, dar nimic nu se remediază.
Două prietene mi-au scris pe mail „adio, good bye!” că de ce nu le postez comentariile.
Eu, biata mine, inocentă.
*
Petrec citind „Sacrul” de Rudolf Otto.
Missouri consideră cartea un sopoforic.
*
Am un gust amar. La douăzeci de ani ni s-a spus „huligani”, ştiţi voi, în fraza aceea celebră: „Huliganii şi agenturili străine”... nu ştiu ce fac ţării.
Apoi am fost „golani”.
Acum suntem viermi.
No, bine.
*
Era atât de frig azi dimineaţă, încât mi s-a lipit mâna udă de mânerul porţii.
Am spart nuci şi am pus pe tăviţă pentru piţigoi.
*
Şi iarăşi acel gust amar. Nu mai suntem fraţi: suntem galbeni, portocalii, suporteri... Deşi poate suntem membrii aceleiaşi familii. Cel care dezbină e satana.
13 comentarii:
Si eu am patit cu mana lipita de poarta inghetata, din fier.
Politica e urata , eu prefer sa nu comentez nimic despre optiunea mea pentru ca fiecare poate avea alta parere si asa se isca discutii neplacute.
si eu cred ca istoria ar trebui oprita, sa putem cobori la prima.
Diana,
Îți înțeleg starea..
Totuși, privește în jur, cu atenție și încredere- există și oameni adevărați, buni, morali.
Ei contează!
p.s. la voi sunt pițigoi, la noi sunt porumbei, se mulțumesc cu firimituri.
Nu te necaji, Diana, va trece si asta!
Nu cred ca trebuie sa le iei asa in serios... Chiar crezi tu ca sta cineva la panda sa citeasca prin blogurile noastre, oameni platiti pentru asa ceva?... Si oricum, ce ai scris tu pana acum e total inofensiv fata de ceea ce se intampla zilele astea in capitala. Si inca un lucru: Am citit la altii articole de-a dreptul agresive la adresa regimului, si blogurile lor nu au nimic!! Deci nu aceasta e cauza!
Muta-te cu blogul in wordpress, eventuaol, se zice ca e mai bine!
cel care aduce dezbinare e satana, cel care dezbină e omul!
Diana, te rog sa nu lasi sa te cuprinda indoiala . Oamenii s-au trezit, tocmai dovedesc ca nu sunt viermi. Te asigur, Diana ca totul, dat absolut totul va fi bine!
Sper să fie cum spui, Sandu.
Pe măsură ce anii vieţii ni se împuţinează, devenim tot mai nerăbdători, ai observat?
Şi încă ceva, Sandu: mulţumesc pentru că m-ai ajutat să deblochez comentariile.
Mihaela, ai dreptate. Este o dovadă de tact să eviţi acele discuţii care aduc disensiuni.
Simona, dar anii pierduţi de unde-i recuperăm?
Dacă nu aş crede că tărie ca marea majoritate a oamenilor sunt buni şi că şi în cei mai răi există încă o luminiţă de bunătate, nu aş mai vrea să trăiesc, Gina.
Nu avem porumbei, deşi sunt câţiva vecini care îi cresc pentru carne...
Nu, nu cred că stă cineva de la serviciile secrete să mă citească pe mine, sunt prea insignifiantă pentru aşa ceva, dar am nişte "prieteni" virtuali care mi-au mai făcut surprize de acest gen, Acuarele.
Ştii, Rodica, e aşa cum spui, dar am impresia că cei doi vin uneori "la pachet", doi în unu... :)
Trimiteţi un comentariu