Acesta este arsenalul rezistenţei noastre.
Întrucât la noi curentul electric se furnizează sporadic, suntem dotaţi cu diverse sfeşnice, lanterne, lămpi gen Aladin sau cu încărcare la reţea, opaiţe, torţe, felinare...
Ieri ne-am bucurat de ele, încă o dată, dat fiind că diverşi arbori au decis să se prăbuşească peste reţeaua de curent.
Linia Hanului a rămas în bezne, ba să nu mint, au fost vreo două tentative de reparare, dar au durat cam un minut, taman cât să ducă cu zăhărelul frigiderele, lada, televizoarele şi calculatorul.
Curentul a venit spre seară, aşa încât am savurat intervenţia preşedintelui cu românii, dar s-a luat imediat după, exact când ne-am liniştit aflând că ne merge bine şi că din februarie suntem iar pe creştere economică spre invidia Europei.
Cu sufletul mai luminat (spiritualiceşte vorbind), am luat o cină romantică la lumânare, apoi am ascultat la pisicuţa chinezească chicioasă din fotografie un post de radio îndepărtat care transmitea câte o melodie tânguitoare cam la o jumătate de oră, în rest vorbind continuu într-o limbă pe care am clasificat-o în familia indo-europeană, neputând spune mai mult. Andrei n-a pierdut ocazia să-mi reamintească despre generatorul pe care a vrut să-l cumpere şi eu nu l-am lăsat.
A fost foarte frumos.
Acum, dat fiind că temperaturile vor scădea mult, după cum se anunţă, s-ar putea să se ia curentul din nou, dar nu face nimic, o să revină, că doar plătim abonament.
Aşa că, ADIO, până se îndreaptă vremea...
