Eu Nimeni sunt! Tu cine eşti? Se ştie?
Ori poate Nimeni eşti asemeni Mie?
Suntem deci o pereche? Taci, nu spune!
Pe dată ar afla o-ntreagă lume!
***
Iar de te-ai pierde - m-aş pierde şi eu,
Chiar dacă mai tare - mai pur -
Numele meu ar suna
Lăudat de Azur
De-ai fi tu izbăvit
Şi damnată-aş fi eu,
Unde nu te-aş afla
Ar fi Iadul meu
Să ne-ntâlnim despărţiţi ne e dat
Tu - deoparte - Eu - de alta
Între noi - o Uşă crăpată -
Ruga - şi Marea -
Şi-acea Hrană Albă
Care e disperarea
Prea puţin era să mor pentru tine,
Şi cei din urmă Greci o făceau.
Să trăieşti, Iubite, costă mai mult
Eu şi asta ţi-o dau
Să mori, e un fleac: ai fost şi te-ai dus,
Să trăieşti, presupune şi
Să mori repetat - şi fără măcar
Răgazul să-l ai de-a muri.
Emily Dickinson
