Femeile te sfătuiau cu ceva timp în urmă să tricotezi în caz de nelinişti de orice fel… Că nimic nu te calmează precum tricotatul. Ştiţi doar: „femeile croşetează”.
Ei, cu tricotatul nu le prea am. Încercări au fost câteva de-a lungul vieţii, nu neg, dar creaţiile mele în domeniu păreau să ţină de un curent futurist sau suprarealist.
Cu timpul am descoperit că pe mine cel mai mult mă delectează (în afara cititului propriu-zis), să înregistrez cărţi în bibliotecă.
Am terminat revizuirea bibliotecii în 2003, dar de atunci s-au mai adunat câteva sute de volume care mă aşteaptă. Înregistrarea cărţilor nu presupune doar atribuirea unui număr pe o etichetă şi un loc într-un registru, ci o întâlnire mai apropiată: o scurtă lectură a prefeţei, eventual a câtorva pagini de la început, note despre autor în cazul în care este necunoscut.
Poate fi oricât de frig, ceaţa poate coborî în valuri dense. Fierb cafea în ibricul mare şi mă aşez printre cărţi.
