De cum se apropie anotimpul cald, (iar eu simt că se apropie în ciuda celor şaptezeci de centimetri de zăpadă şi a nesfârşitelor coduri), mă încearcă o poftă teribilă de grădinărit care durează până după prima etapă de săpat.
Acum e momentul să ocolesc magazinele care vând seminţişuri şi bulbi, ghivece, unelte, accesorii şi mobilier de grădină. Până acum trei ani chiar cumpăram tot felul de prostii, acum n-aş risca decât să mă oftic nemaiavând cu ce să le cumpăr...
Nu ştiu din ce motiv grădina nu mai merge ca altă dată, nimic nu mai creşte fără tratamente speciale, fără prafuri şi fără îngrăşăminte. Dăunătorii s-au imunizat, puterile şi răbdarea mea scad, aşa că încetul cu încetul am ajuns să renunţăm la grădină şi acum avem o livadă imensă.
Am redus şi numărul florilor din casă, pentru că se înmulţesc dincolo de suprafaţa disponibilă pentru ele.
În prima imagine este ficusul postat pentru Manuela, iar jos de tot este Pui-de Pomişor cu frunze alb-verzi.
