Ernest Hemingway
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Citesc
-
De ce India?Cu 3 ore în urmă
-
Întrebări (retorice)- 41Cu 4 ore în urmă
-
Belele și secheleCu 4 ore în urmă
-
Ritmuri nordiceCu 5 ore în urmă
-
RinulCu 6 ore în urmă
-
Biancăi,Cu 6 ore în urmă
-
iau seamaCu 7 ore în urmă
-
Urmează duminica Sf. Grigorie PalamaCu 9 ore în urmă
-
Dresda, Frauenkirche (Biserica Maicii Domnului)Cu 11 ore în urmă
-
FotosintezaCu 11 ore în urmă
-
Olimpiada, clasa a IV-a, etapa localaCu 11 ore în urmă
-
casa nouăCu 12 ore în urmă
-
Eunucul şi peruşulCu 14 ore în urmă
-
Bosonul Higgs sau Particula lui DumnezeuCu 15 ore în urmă
-
Depersonalizarea şi blogulCu 16 ore în urmă
-
Cenușa ca îngrășământ și fungicidCu 16 ore în urmă
-
Trilogia martianaCu 18 ore în urmă
-
Universul culcat pe-o urecheCu 18 ore în urmă
-
Martie dupa MarteCu 18 ore în urmă
-
Martisoarele meleCu 19 ore în urmă
-
La drumCu 1 zi în urmă
-
duzina de cuvinte- dăruieşte-miCu 1 zi în urmă
-
RăsfăţCu 1 zi în urmă
-
Mucenicii - legenda si traditiiCu 1 zi în urmă
-
de mine-aiureaCu 1 zi în urmă
-
LipsaCu 1 zi în urmă
-
“E iarnă. Punct. Cât cântăreşte sufletul tău ?”*Cu 1 zi în urmă
-
Cantece pentru 8 martieCu 2 zile în urmă
-
DE OPT MARTIECu 2 zile în urmă
-
Scrisoare mameiCu 2 zile în urmă
-
căpitanul fracasse de théophile gautierCu 2 zile în urmă
-
Luna mai presus de toateCu 3 zile în urmă
-
Luna si MarteCu 3 zile în urmă
-
CANTECCu 3 zile în urmă
-
miercurea fara cuvinte – 44 –Cu 3 zile în urmă
-
Explicatii la Exercitiul pozitivistCu 3 zile în urmă
-
Rătăcirea LXIIICu 4 zile în urmă
-
Ce-am-mai-făcutCu 4 zile în urmă
-
Amintire...Cu 5 zile în urmă
-
Bucuria treptelorCu 5 zile în urmă
-
Sunt un strigăt de iubireCu 6 zile în urmă
-
Noaptea muzeelor la Bruxelles (03.03.2012)Cu 6 zile în urmă
-
Mic, dar voinic!Cu 6 zile în urmă
-
Cetatea din Alba Iulia la Travel MixCu 1 săptămână în urmă
-
Constantin Piștea despre „Superhero”Cu 1 săptămână în urmă
-
Transilvania obiect de lupta intre bulgari si unguriCu 1 săptămână în urmă
-
1 Martie – fără cuvinteCu 1 săptămână în urmă
-
Plăceri interactive în dormitorul Vestik cu vinurile Casei princiare ŞtirbeyCu 1 săptămână în urmă
-
26.02.2012Cu 2 săptămâni în urmă
-
MiauCu 2 săptămâni în urmă
-
Duzina de cuvinte – Vreau…Cu 2 săptămâni în urmă
-
AntispasmodicCu 2 săptămâni în urmă
-
VâsculCu 2 săptămâni în urmă
-
Matilda şi maşina timpuluiCu 2 săptămâni în urmă
-
Mi-e frig de frigulCu 2 săptămâni în urmă
-
-
tăt îi bineCu 2 săptămâni în urmă
-
Incep sa nu mai inteleg nimic !Cu 3 săptămâni în urmă
-
Ce nu am mai citit (dar vreau)Cu 5 săptămâni în urmă
-
Îmi iau geamantanul şi plec!Acum 1 lună
-
Game overAcum 1 lună
-
Cu sau fara ceataCu 2 luni în urmă
-
Happy ~ 2012 ~Cu 2 luni în urmă
-
două cuvinteCu 3 luni în urmă
-
Ceramică neagră de MargineaCu 4 luni în urmă
-
-C-Cu 4 luni în urmă
-
Ceramică neagră de MargineaCu 4 luni în urmă
-
Teoria conspiraţiei!Cu 4 luni în urmă
-
show must go on…Cu 6 luni în urmă
-
20 - NăluciriCu 7 luni în urmă
-
Floarea de MacCu 8 luni în urmă
-
Mai este nevoie de cuvinte?Cu 8 luni în urmă
-
Home...Cu 8 luni în urmă
-
DeosebitCu 9 luni în urmă
-
VoilàCu 1 an în urmă
-
Poemul din sâmbăta de ieriCu 1 an în urmă
Persoane interesate
Etichete
Premiu Horror
O fereastră deschisă
16 comentarii:
Frumos, multumim!
Si eu aveam pe-atunci tot o suta doua grade, Diana, dar iata ca erau pe scara Fahrenheit, slava Domnului. Asa ca am facut la stanga-mprejur, la comanda de departe, si iata-ma indepartat serios de poarta aceea bizara.
Care va sa zica, asteapta sa moara atunci, in ziua aia :).De fapt asteptata sau nu, ea tot va veni intr-o zi.
traducerea vad ca foloseste perfectul simplu la forma verbelor, ceea ce imi aminteste ca parca ar fi fost vremuri cand asta era forma uzuala folosita in toata tara.
povestioara mi-a placut, dar n-am putut sa nu remarc o serie de greseli gramaticale. in ce an e tiparita cartea?
Mă bucur că ţi-a plăcut, Anda.
Zilele trecute mi-ai povestit o întâmplare, Sandu. Pe loc mi-a zburat gândul la Hemingway, la "Sat indian". Aşa a venit vorba despre acest scriitor, tu l-ai adus la lumină.
Pentru mine povestirea este remarcabilă pentru felul cum înfruntă un copil moartea, chiar dacă de fapt nici nu a fost vreo clipă în pericol.
Perfectul simplu a fost probabil adoptat de traducător pentru o apropiere cât mai mare de sensul din americană.
Este o ediţie din 1964, Cristina.
Nu pot sa nu imi amintesc de clipele mele de teroare cand copila imi facea febra mare: nu ma puteam decide daca sa-i dau sau nu antibiotic. Fiindca unii medici, cand copilul este mic, recomanda antibiotic "ca sa excluda orice pericol", altii din contra, te pun sa mai astepti 3 zile. Bietul copil din povestioara, prin ce-o fi trecut sufletelul lui!
Greseli gramaticale n-am remarcat. S-o fi schimbat gramatica de pe vremea cand am invatat-o eu, sau?... :)
Când copilul e mic mama trece prin astfel de clipe de teamă, e firesc, însă medicul de familie ar trebui să explice exact cum să se procedeze.
Băieţelul din povestioară m-a impresionat cu mulţi ani în urmă când am citit prima oară nuvelele lui Hemingway. S-a comportat ca un adevărat bărbat. :)
Greşeli de gramatică nu am sesizat, poate doar o exprimare puţin greoaie - "O să trebuie", unde eu aş fi renunţat la această formă de viitor popular în favoarea mai puţin complicatului "va trebui".
Diana,
Fără legătură cu textul dat, cu altul, tot celebru- Bătrânul și marea- Omul nu este făcut să fie înfrânt.Pe om poți să-l distrugi, dar nu-l poți înfrânge.
Mie putea sa-mi explice oricine orice, de inteles intelegeam eu, mai greu era cu aplicatul... Intre timp a devenit mai rezistanta, dar cand are cate ceva fac la fel.
Interesanta cartea, am sa o caut.
Minte de copil...
Cand aveam febra si stateam doar in pat, incercam sa memorez fiecare amanunt din camera, cu gandul ca poate maine nu voi mai trai. Dar n-am discutat niciodata despre acest aspect cu ai mei, din pacate.
Multumesc!
Nu e omul "ca o trestie gânditoare"? Se apleacă, dar nu se frânge.
Din păcate, am văzut şi oameni înfrânţi, Gina. Dar au fost înfrânţi - şi aici ai dreptate - numai când au renunţat să se opună.
Acuarele, eşti suflet de mamă, vei tremura mereu pentru puiul tău. :)
E o carte de nuvele şi povestiri intitulată "Câştigătorul nu ia nimic", dar de la apariţia ei s-au lansat multe alte ediţii cu operele lui Hemingway, cred că le vei găsi uşor.
Cafeluţo, cred că ai fost un copil special. Cât timp am avut-o pe mama nu am asimilat noţiunea de moarte, deşi în principiu ştiam că e ceva care te face să nu mai mişti, aşa cum ne arăta câinele Puc când îi dădeam comanda "Mort!". :)
Sub nicio formă n-aş fi crezut că mi se poate întâmpla mie.
Trimiteţi un comentariu