marți, 17 octombrie 2017

Scriitorul - mereu într-un castel înalt


Cam târziu pentru mine să citesc acest roman SF acum, dar poate că nu... Probabil la 18 ani nu l-aș fi înțeles sau nu aș fi avut răbdare să-l citesc. Îmi plac realitățile alternative, îmi plac distopiile, iar „Omul din castelul înalt” ne pune în fața unei astfel de lumi distorsionate. Mi-a amintit de „Noi” de Evgheni Zamiatin. Mi-a plăcut și prezența oracolului în carte, pe undeva mă încearcă bănuiala că și Philip K. Dick l-a consultat când și-a scris textul. În ansamblu, o carte interesantă, chiar dacă nu atât de interesantă pe cât mă așteptam, voiam mai mult. Pe alocuri stilul e puțin prolix.
Cea mai frumoasă imagine a romanului este una simbolică, cea a scriitorului situat undeva la înălțime, de unde lumea îi apare în adevărata ei înfățișare, de unde el înțelege că e o lume falsă, o lume de fantome.
Întotdeauna, Scriitorul vede.