Nici n-am deschis bine „Rezervaţia” de Russell Banks că dau peste acest pasaj care o leagă de „Porecla” (cine vrea, poate sări peste):
„Wolf era cel mai mic dintre băieţi, abia împlinise şase ani. Fratele lui, pe care îl chema Bear, avea opt. Când fiii lui se născuseră, Jordan insistase să-i numească după animalele pe care le admira, în ciuda rezistenţei considerabile a mamei lor si a familiei ei din Austria; spuneau că e în ordine pentru pieile roşii să-şi numească copiii cu nume de animale, dar la albi e ceva nemaiauzit. Dacă Bear ar fi fost fată, atunci Jordan ar fi numit-o Puma. Lui Wolf i-ar fi pus mai degrabă numele Peregrine (Şoim). Spunea că îşi doreşte copii care să fie inspiraţi întreaga lor viaţă de dorinţa de a trăi în spiritul animalelor după care au fost numiţi şi, de vreme ce era ateu convins, nu avea să le pună copiilor nume de sfinţi. „Fără nume creştine”, declarase el şi fără nume de familie. (...) Dacă, odată deveniţi adulţi, fiii lui îşi vor dori să poarte cel de-al doilea nume al lor care, ca un compromis, fusese luat din familia Aliciei şi a lui, acest lucru ar fi fost în regulă pentru el.
Dar nu era sigur că se va întâmpla . Până atunci ei vor fi devenit numele lor, spunea el.”
*
Nu mai prea am timp de citit. Am greblat grădina, acum urmează să mătur. A răsărit iarba şi, inevitabil, buruienile. Deocamdată fac faţă. Mă gândesc la lunile mai-iunie când masa verde creşte, creşte. Cred că ar fi cazul să învăţ cum se mânuieşte motocoasa. Tot am vrut drepturi egale cu bărbaţii...
*
Am văzut berze! Două. Coboară pe lacul barajului. Sunt acolo pescăruşi, scufunari, raţe. Îi vedem când mergem cu maşina la târg.
*
Şi, fiindcă a venit vorba, timp de două zile Bureţica l-a privit disperată pe Gunar care îi construia un cuib. A rezultat ceva cu forma unui templu cambogian pe care biata gâscă s-a cocoţat resemnată. Pe urmă s-a tot foit, a mai aranjat ea un pai, un băţ, oftând din cauza talentelor de arhitect ale consortului. În final a rezultat un cuib, pe care l-au tot admirat amândoi dimineaţa întreagă. Apoi, dintr-o dată, Bureţica s-a instalat acolo, iar Gunar îi sâsâia tandru.
Pe când măturam aleea l-am văzut cu ceasornicul în aripa dreaptă, numărând între contracţiile nevestei. Fac un ou împreună.
*
Ce mai gătesc pentru deseară? Musaca de cartofi cu brocoli şi puţină carne. Nu cereţi poze şi reţete.
*
În bucătărie merge televizorul, dar mă străduiesc să nu aud ce se spune despre euro.
*
După ce nu va mai fi preşedinte, Băse zice că face o şcoală pentru politicieni. Mă întreb unde se vor ţine seminariile şi colocviile: la Gherla sau la Jilava?
*
Şi gata cu scrisul, mă întorc la muncă. De-asta facebook-ul înghite blogurile: acolo totul merge rapid, prin semne şi link-uri, nu e nevoie să scrii, să te exprimi, ca pe un blog. E un format foarte dinamic. Şi onomatopeic.
