duminică, 4 septembrie 2011

Livada cu Mierle


Tetris, dar şi Rodica mă provoacă să vorbesc despre dimineţile mele.
Aş vrea să ştiu ce v-ar plăcea mai mult?
Versiunea hard sau versiunea soft?
Vreţi să aflaţi despre pisici care miaună la ora cinci sub fereastră, câini care latră toată noaptea şi spre dimineaţă latră şi mai tare?
Despre corul cocoşilor la care s-au alăturat de o săptămână şi glasurile neformate ale puilor care se cred cocoşi?
Despre gâştele care proclamă la fiecare răsărit că ele sunt descendentele directe ale salvatorilor Capitoliului?
Despre felul în care eu cedez cu un surâs amar şi mă ridic din pat pe ploaie, pe soare, pe zăpadă ca să le deschid/hrănesc/mulţumesc pe toţi şi pe toate?
Vreţi să aflaţi despre cum îmi beau cafeaua târziu de tot când se apropie amiaza? Cum nu am timp să intru nici măcar pentru un „Bună dimineaţa” pe blogroll?
Sau... preferaţi varianta soft... şi atunci am să vă povestesc despre dimineţile petrecute în cântat de păsărele, dimineţile petrecute în livada cu mierle, la o cafea, cu o carte în faţă, citind, scriind şi visând?
Hm? Cum v-ar plăcea?