City of Angels - I Walk Alone

Povesteam ieri despre o tragedie petrecută acum vreo trei ani într-o localitate din apropiere.
Doi tineri se iubeau, dar familiile lor s-au împotrivit căsătoriei. Cei doi au decis să se sinucidă deodată. A murit doar băiatul, fata, în noaptea aleasă, s-a răzgândit şi nu a reuşit să-l prevină şi pe el.
Printr-o asociaţie de idei această poveste mi-a amintit de un film la care bărbaţii nu se uită decât constrânşi, după negocieri dure sau misterioase dispariţii ale telecomenzii: „City of Angels” cu Meg Ryan şi Nicolas Cage.
Este vorba despre alegerea îngerului Seth, locuitor al unei vaste biblioteci, de a renunţa la condiţia lui angelică devenind om, pentru a putea iubi. (seamănă cumva cu povestea lui Hyperion?)
Deşi pare doar un film romantic, pune o întrebare importantă: există lucruri pentru care merită să ne aruncăm de la înălţime, să cădem - asemeni lui Seth?
Unii dintre noi nu au în toată viaţa lor de făcut această alegere. Alţii se trezesc la marginea prăpastiei şi sar, alţii dau înapoi. Nu e vorba de a alege să mori, ci de a-ţi schimba condiţia, destinul, de dragul a ceva sau cineva.
Cum e bine?
Sau de fapt rezultatul nici nu contează, şi importantă e doar alegerea noastră?
Băiatul de la Galicea „a sărit”, ca şi îngerul Seth.