În aceste zile ploioase m-am apucat, fără prea mare entuziasm, recunosc, să-l citesc pe Cees Nooteboom. Nu-mi plac copertele de la colecţia „Globus” cea veche din cauză că nu se văd bine numele autorilor şi titlurile. Trebuie să-mi apropii nasul de geamul bibliotecii ca să pot desluşi ce carte vreau să citesc. Cele două romane cuprinse în acelaşi volum, „Ritualuri” şi „Cavalerul e mort”, suferă de acest păcat, de aceea au rămas atât de mult timp necitite de mine. Cum spuneam, am luat cartea şi am început să citesc fără convingere, dar m-am trezit încă de la primele pagini în faţa unui autor fascinant. Nu, nu e dintre aceia care scriu cărţi atât de „inteligente” încât nu le pricepe nimeni, chiar este un autor cu har.
„Ritualuri” este povestea lui Inni Wintrop, un tip sensibil
şi introspectiv. O poveste în care am recunoscut aspecte din propria mea viaţă.
„Dar de ce i se pare că a trăit atât de mult, când el are sentimentul că n-a
întreprins el însuşi nimic şi că totul i s-a întâmplat doar? E aici de o mie de
ani şi, dacă ar fi studiat zoologia, ar fi aici de milioane de ani. Cu un
asemenea trecut nu-i de mirare că nu poţi ţine minte totul şi în acelaşi timp
este totuşi surprinzător câte îţi aminteşti de fapt. Şi mai stranie încă este
echivalenţa amintirilor, datorită căreia vestea morţii tatălui său se situa în
acelaşi plan cu tot felul de evenimente anexate ca Thalassa, Răstignirea sau
incendierea Reichstag-ului. Totalitatea lor eşti tu, în fapt, fiindcă
evenimentele s-au ţesut în viaţa ta, deşi nu tu le-ai trăit pe toate. În
sfârşit, trupul tău e cel ce-şi aminteşte aceste lucruri în numele tău. Procese
chimice stranii din creierul tău s-au îngrijit ca să afli de era paleozoică şi
într-un fel sau altul, era paleozoică a devenit parte din experienţa ta, astfel
că tu însuţi eşti legat de timpuri inimaginabil de îndepărtate şi le vei
aparţine până la moarte, în virtutea aceluiaşi mecanism misterios. Prin urmare,
viaţa ta s-a dilatat la infinit, ceea ce nu se putea tăgădui. Dintr-o dată s-a
simţit foarte bătrân.”
„Cavalerul e mort” este reconstituirea vieţii unui scriitor
decedat de către un coleg în ale scrisului, cu scopul de a termina un
manuscris. Romanul ne reaminteşte de vechea problemă, cât de bine poţi cunoaşte
pe cineva, dacă poţi cu adevărat să cunoşti pe cineva şi în ce măsură acest
demers te ajută să te cunoşti pe tine.
