Nu îmi place boxul. Nu ştiu de ce i se spune „nobila artă”, dar, cum nu sunt eu etalonul acestei lumi, nici nu mă miră că altora le place.
N-am avut încotro şi chiar am urmărit într-o noapte meciul dintre Klischko – Ciocanul de Oţel – şi Haye, un englez şmecheros şi alunecos pe care l-am antipatizat din prima clipă.
Acum voi privi probabil benevol meciul lui Lucian Bute. Pentru că îmi place modestia lui Bute. Chiar adineaori eram la bucătărie unde tocam nişte ceapă şi degetele mele urmărind proba cântarului. Imaginile erau comentate de crainica de la Antena 3 care încerca să-l facă să vorbească şi pe Leonard Doroftei, la telefon. Bineînţeles, Leonard n-a pierdut prilejul să menţioneze că el a fost un adevărat campion. Ei, pentru asta şi pentru alte declaraţii jenante, nu-mi place de Doroftei. Şi nici nu cred că a fost chiar aşa un mare campion din moment ce nu s-a prezentat la un meci important.
În fine, toată agitaţia cu meciul de mâine mi-a readus în memorie povestirile lui Jack London şi mai ales „Ultimul meci” în care sunt dezvăluite toate aranjamentele şi „scenariul” meciurilor, unde ni se arată cum erau măsluite pariurile şi stabilite dinainte procentele din sumele de bani care revin fiecăruia.
N-aş vrea să fiu mama unui boxer.
