Ce s-au trezit şi ăştia cu experimentu’, taman când mi-am pus gresia în bucătărie! Exact când am reuşit să adun destui bani ca să-mi cumpăr o maşină adevărată, iar pe amărâta aia de dacie s-o dau la programu’ rabla. Eu n-am timp de sfârşitul lumii, că de-abia m-am apucat să trăiesc; am un serviciu decent care-mi oferă un salariu decent, cu care-mi pot plăti ratele (indecente). Am scăpat de învăţământ, am casă la ţară şi un un bărbat bun. Daţi-mi pace cu experimentu’! De mult nu mă mai interesează călătoriile în timp, bosonul Higgs apare numai în jurnalul intim al lui Doamne-Doamne, cât despre Big-Bang e ceva ce nu are cum să mă atingă, aşa cum nu mă atinge nici soarele ce se va stinge peste câteva miliarde de ani. Viaţa mea e prea scurtă pentru ciocniri de particule. Mie-mi ajung filmele SF, e suficient ca să mă facă să simt puţină adrenalină. Pot visa şi fără stimulenţi.
Visez la apocalipsa personală, la momentul inevitabil când voi da faţă-n faţă cu tot ce-am ştiut şi cu tot ce n-am ştiut niciodată. Acela e experimentul de care n-am să reuşesc să fug, deşi încerc de când m-am născut. Faceţi ceva pentru asta, opriţi acest experiment, iar dacă vă iese, anunţaţi-mă şi pe mine.
