Să clarific lucrurile de la început: bătrânul domn
Utsugi nu e nebun. Nu e nici măcar senil. Nouă, europenilor, ni se par
deplasate anumite gesturi pe care cultura orientală le consideră absolut
fireşti şi naturale.
*
Mă gândesc câtă dreptate a avut Anais Nin când a
spus că vârsta nu te poate apăra de dragoste. Acum, desigur,
fiecare poate înţelege prin dragoste altceva.
*
Dincolo de minusurile fizice, bătrâneţea este un
privilegiu. E şansa de a schimba perspectiva din care contemplăm peisajul
vieţii. Numai bătrâneţea te poate urca în vârful acelui turn de unde poţi
scruta, poţi înţelege… Pe la douăzeci de ani şi eu pufneam cu un aer
atotştiutor la pretenţiile de a fi sfătuită, îndrumată, povăţuită de cei mai în
vârstă decât mine. Şi eu am crezut că ştiu tot. Ha, ha! Dar râd amar.
*
Categoric, mi-a plăcut mult jurnalul bătrânului
îndrăgostit. Voi căuta şi alte cărţi scrise de Tanizaki şi cel mai mult mă
atrage acest titlu:
„O pisică, un bărbat şi două femei”
