Coperta m-a dus cu gândul la "Alexandra şi infernul", însă m-am înşelat, desigur. Romanul ăsta m-a făcut să simt că întineresc citind. A fost ca o beţie de culori, parcă aş fi citit o poezie, un poem de dimensiuni vaste. Datorită stilului. Dacă azi mai sunt tineri care fac armata, e o carte tocmai bună pentru ei.
În rest, mai pot să adaug că de acum voi avea o aversiune apriorică faţă de femeile pe care le cheamă "Laguna" şi îşi compun un aer de eleganţă sofisticată şi neînţeleasă.
