Citeam această carte într-o toamnă, la Cluj, în grădina închisă de pe strada Fericirii. Erau zile răcoroase, dar la amiază soarele încălzea colţul meu dintre zidul casei şi garaj unde mă ascundeam de toţi.
O singură şi atotcuprinzătoare propoziţie din această carte:
"Dostoievski descoperă noi lumi."
