Dorian Gray

Am tot mai des impresia că ni se trimit în mod voit mesaje contradictorii pe toate canalele.

Ca să nu mai putem deosebi răul de bine. Totul devine relativ, lucruri care până ieri păreau condamnabile se acceptă treptat în numele libertăţii (libertinajului?) de expresie.

Dar compromisurile ni se întipăresc pe chipul din adâncuri.

Prinţul Mîşkin

Ai observat că Dostoievski îşi supune eroinele unei încercări destul de grele? Trebuie să aleagă între doi pretendenţi, unul luminos, altul întunecat, dar ei sunt de cele mai multe ori în tonuri amestecate, astfel încât este greu să-i judeci.

În „Fraţii Karamazov” Agrafena Aleksandrova oscilează între Dmitri Fiodorovici şi ofiţeraşul polonez care a părăsit-o în adolescenţă. Katerina Ivanova este legată de Dmitri Fiodorovici printr-un legământ, dar îl iubeşte în taină pe Ivan, fratele celui dintâi.

Chiar şi în „Demonii”, Lizaveta Nikolaeva fuge la Stavroghin, deşi Mavriki Nikolaevici ar fi fost alegerea cuminte. Va plăti cu viaţa, ca şi Nastasia Filippovna din „Idiotul”, cea care îl torturează pe Mîşkin şi îl exasperează pe Rogojin cu incapacitatea ei de a se decide.

Acesta era lucrul pe care am dorit să ţi-l spun, Sandu: ai remarcat ce alegeri surprinzătoare fac aceste personaje?

Lecturi în grădina cu ziduri

E imposibil să nu mi-l amintesc pe Berdiaev dacă recitesc Dostoievski.
Citeam această carte într-o toamnă, la Cluj, în grădina închisă de pe strada Fericirii. Erau zile răcoroase, dar la amiază soarele încălzea colţul meu dintre zidul casei şi garaj unde mă ascundeam de toţi.
O singură şi atotcuprinzătoare propoziţie din această carte:
"Dostoievski descoperă noi lumi."

"Şi dacă e adevărat..."

Citind pe coperta a patra că este un best-seller internaţional care a fost şi ecranizat de Steven Spielberg, am decis să cumpăr „Şi dacă e adevărat...”

Am citit-o într-o zi, cu plăcere, dar, după ce am închis-o şi am găsit pentru ea un loc în bibliotecă, mi-am dat seama că nu o voi reciti niciodată.

Am vrut să copiez aici un citat din carte, însă nu am găsit nimic memorabil.

Chiar asta  e tot ce poate „cel mai citit autor francez din lume”?

"Luni de fiere"

Un citat interesant din această carte controversată:

„Fiinţa căreia i se adresează o preferinţă exclusivă are sarcina zdrobitoare de a-i înlocui pe toţi bărbaţii, pe toate femeile pe care prezenţa sa îi exclude.”

Prea devreme

Frunzişul pădurii a început să se îngălbenească.

Sunt lucruri care se schimbă şi este firesc să fie aşa. Dar avem nevoie şi de ceva netrecător. Pentru că altfel de unde ne vom lua curajul?

Cântecul spicelor

Spicele-n lanuri - de dor se-nfioară de moarte,
când secera lunii pe boltă apare.
Ca fetele cată, cu părul de aur,
la zeul din zare.

O vorbă-şi trec spicele - fete-n văpaie:
Secera lunii e numai lumină -
Cum ar putea să ne taie
pe la genunchi, să ne culce pe spate, în arderea vântului?

Aceasta-i tristeţea cea mare - a spicelor
că nu sunt tăiate de lună,
că numai de fierul pamîntului
li s-a menit să apună.

Lucian Blaga

Ploaia de aur

"Clipe dulci se par ca veacuri..."

UŞA

Există uşi dincolo de al căror prag ne temem să păşim.

ROMCON 2011

SRSFF împreună cu ATLANTYKRON Summer Academy of Learning organizează în perioada 5 – 7 august 2011, Consfătuirea Naţională dedicată Science-Fiction sub titlul

RomCon 2011 – O nouă speranţă.

Pentru detalii intraţi aici.

BOX

Nu îmi place boxul. Nu ştiu de ce i se spune „nobila artă”, dar, cum nu sunt eu etalonul acestei lumi, nici nu mă miră că altora le place.

N-am avut încotro şi chiar am urmărit într-o noapte meciul dintre Klischko – Ciocanul de Oţel – şi Haye, un englez şmecheros şi alunecos pe care l-am antipatizat din prima clipă.

Acum voi privi probabil benevol meciul lui Lucian Bute. Pentru că îmi place modestia lui Bute. Chiar adineaori eram la bucătărie unde tocam nişte ceapă şi degetele mele urmărind proba cântarului. Imaginile erau comentate de crainica de la Antena 3 care încerca să-l facă să vorbească şi pe Leonard Doroftei, la telefon. Bineînţeles, Leonard n-a pierdut prilejul să menţioneze că el a fost un adevărat campion. Ei, pentru asta şi pentru alte declaraţii jenante, nu-mi place de Doroftei. Şi nici nu cred că a fost chiar aşa un mare campion din moment ce nu s-a prezentat la un meci important.

În fine, toată agitaţia cu meciul de mâine mi-a readus în memorie povestirile lui Jack London şi mai ales „Ultimul meci” în care sunt dezvăluite toate aranjamentele şi „scenariul” meciurilor, unde ni se arată cum erau măsluite pariurile şi stabilite dinainte procentele din sumele de bani care revin fiecăruia.

N-aş vrea să fiu mama unui boxer.