tag:blogger.com,1999:blog-75064484188200996542023-11-15T23:53:33.819-08:00Diana AlznerDiana Alznerhttp://www.blogger.com/profile/08727063684434437163noreply@blogger.comBlogger578125tag:blogger.com,1999:blog-7506448418820099654.post-83983355177106061462020-12-08T13:29:00.000-08:002020-12-08T13:29:24.679-08:00Orfeu <p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjp5amm9vL75BP-bAYy03O7zBySBKjUbhO1kisPHMs9hfgdV5jaAo9QOVJ5KAz0oaZCR4HsfbgrvVEWmiuIb-3Krrc8Ain27S3bobdghF60CADjC0EFYVDfH_YL5HWaKcfJLI9WgHvDm0o/s393/121616020_377167710086602_65322047754688392_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="280" data-original-width="393" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjp5amm9vL75BP-bAYy03O7zBySBKjUbhO1kisPHMs9hfgdV5jaAo9QOVJ5KAz0oaZCR4HsfbgrvVEWmiuIb-3Krrc8Ain27S3bobdghF60CADjC0EFYVDfH_YL5HWaKcfJLI9WgHvDm0o/s320/121616020_377167710086602_65322047754688392_n.jpg" width="320" /></a></div><br /> <p></p>Diana Alznerhttp://www.blogger.com/profile/08727063684434437163noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7506448418820099654.post-54817891683036465682020-02-15T04:23:00.002-08:002020-02-15T04:23:37.351-08:00Despre dragostea de fiecare zi <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPpduVFwiXT6x6T0KuughXogZg_VWQA-e3CeYKL6cGDTBo360irtaQgjoZAFXTZuUsw_yPFGOUqS3TQ57s_Z64HkG2cToLnXuvS56jbfGGH-g2d-pk3MalV7JVs2gUW0Ew4INZeVnpcyY/s1600/86173923_2858590597542195_4612021403833597952_o.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1348" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPpduVFwiXT6x6T0KuughXogZg_VWQA-e3CeYKL6cGDTBo360irtaQgjoZAFXTZuUsw_yPFGOUqS3TQ57s_Z64HkG2cToLnXuvS56jbfGGH-g2d-pk3MalV7JVs2gUW0Ew4INZeVnpcyY/s320/86173923_2858590597542195_4612021403833597952_o.jpg" width="269" /></a></div>
<br />Diana Alznerhttp://www.blogger.com/profile/08727063684434437163noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7506448418820099654.post-29866981866849873512020-01-17T01:53:00.001-08:002020-01-17T01:53:21.484-08:00Cercul închis<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiAtfG_MNCwHSNGSByonA5pPfYtq02F8YfKXXlz_OCgqwjn4pP0tFpkwXarLh1uZ1z_mdZkDxUmDFnUHHW3_SPSo9r_xFk1Beu90HkK85zq6v2FdscMduNIk3KjklOfMjh9Hx8IvWkZ14Y/s1600/cercul.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="696" data-original-width="696" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiAtfG_MNCwHSNGSByonA5pPfYtq02F8YfKXXlz_OCgqwjn4pP0tFpkwXarLh1uZ1z_mdZkDxUmDFnUHHW3_SPSo9r_xFk1Beu90HkK85zq6v2FdscMduNIk3KjklOfMjh9Hx8IvWkZ14Y/s320/cercul.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
Am citit „Cercul închis” în format electronic și tare mă bucur, pentru că dacă îi vedeam coperta mai întâi, probabil că aș fi întins mâna după altă carte. Sau poate că nu, pentru că de mult timp îmi doream să citesc ceva de Jonathan Coe. Însă după jumătatea celui de al doilea capitol, începusem să mă întreb care vor fi fost motivele pentru care mi-am dorit acest autor. Sigur că am avut răbdare și la asta m-a ajutat mult scriitura fără greșeală și umorul de calitate al autorului englez. Mi-am zis că romanul este copia prea fidelă a vieții și de-asta nu reușește să mă farmece. Dar până la urmă am fost fermecată.<br />
Nu știu să clasific romanul, poate că e un roman social sau poate psihologic. Există chiar și un plan al romanului cu o poveste polițistă. Câteva personaje foarte fin conturate sunt prinse într-o situație când complexă, când ciudată, când hilară, dar de fiecare dată foarte autentică, foarte posibilă. Cartea s-a terminat când aș fi vrut să continue și a avut un final surprinzător. Are și o morală pe care sunt sigură că orice cititor o va deduce.Diana Alznerhttp://www.blogger.com/profile/08727063684434437163noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7506448418820099654.post-1574380270276708682020-01-09T02:49:00.000-08:002020-01-09T02:49:46.344-08:00Alte rețete cu portocale<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHst2vDPc5oIa9UCEfHvW5l_XpOYR7zZCHgoa1S2MfI6X4yn_1hGQpgPmxRmM7oOxtrG4Dm-6Kn44MjQGYCiu6Ax0jF4uC87eYY5Nox2x-VgUfeGEkZqy2fxU3nDnUKF2lnCaL8eBdAVU/s1600/Zile-de-Craciun_Humanitas.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="841" data-original-width="560" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHst2vDPc5oIa9UCEfHvW5l_XpOYR7zZCHgoa1S2MfI6X4yn_1hGQpgPmxRmM7oOxtrG4Dm-6Kn44MjQGYCiu6Ax0jF4uC87eYY5Nox2x-VgUfeGEkZqy2fxU3nDnUKF2lnCaL8eBdAVU/s320/Zile-de-Craciun_Humanitas.jpg" width="213" /></a></div>
<br />
Indiferent de convingerile mele și chiar dacă legiuni de corecți politic mă vor linșa, trebuie să spun că, deși am găsit acceptabil primul ei roman „Portocalele nu sunt singurele fructe”, aceste povestiri ale Jeanettei Winterson sunt la nivelul de „sirop”, numai bune să-și dea mâna întru frăția mediocrității cu niscai cărțulii de-ale lui Eric Emmanuel Schmitt.Diana Alznerhttp://www.blogger.com/profile/08727063684434437163noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7506448418820099654.post-72922931272529436992020-01-09T02:44:00.001-08:002020-01-09T02:44:39.234-08:00Pe muchia timpului<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihEtme2jFpVqpXcUwZKn73knD15IrWYGURnhYNLUHpRI8RMvJT2QjQAQWWqWU9LKM2oBEmdT-bBb4X5Oce4z6OdLI5qAl3ONPpUSHm2LC5M8ps1fgksIKzyV7F2JZPRIgP0y_aUq0S3G4/s1600/omul-de-ianuarie-ce52.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="390" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihEtme2jFpVqpXcUwZKn73knD15IrWYGURnhYNLUHpRI8RMvJT2QjQAQWWqWU9LKM2oBEmdT-bBb4X5Oce4z6OdLI5qAl3ONPpUSHm2LC5M8ps1fgksIKzyV7F2JZPRIgP0y_aUq0S3G4/s320/omul-de-ianuarie-ce52.jpg" width="208" /></a></div>
<br />
Nu știam de unde mi-e cunoscut primul capitol din acest roman, dar nimic din ceea ce vine după. Nu obișnuiesc să nu termin cărțile începute, chiar dacă sunt proaste. Ceea ce nu se poate spune în niciun caz despre cartea de față. Atunci? M-am lămurit citind mulțumirile autorului de pe ultima pagină: mai fusese publicat primul capitol în Antologia Granta.<br />
Cu mulți ani în urmă, când am dat peste fragmentul respectiv, i-am făcut un semn, îmi plăcuse. Acum, descoperind întregul din care face parte sunt încântată. Apoi, am luat seama la autor: hei, dar nu e cumva acel David Michell după care s-a ecranizat un film bulversant? Ei, ba da. Nu am citit „Atlasul norilor”, la un moment dat l-am confundat cu „Teoria norilor”.<br />
Păi, așa se explică. David Mitchell este un mare autor. Vom mai auzi de el.Diana Alznerhttp://www.blogger.com/profile/08727063684434437163noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7506448418820099654.post-71789135732117755512020-01-04T04:36:00.001-08:002020-01-04T04:36:11.471-08:00Fericit bărbatul<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyQ1MQpWsb7cX4iwUQDfXkyI2-e0aIaQG8iOFsKva-XWz_LmUTB-dO7EqXaFAoLzX4mrWHVTenpdBGjBkev3hJuwUaoQLZ1ymncxn6osEka1yZzTJyFw_IWkZ6A1_jxUNJgCeFrFMhdRk/s1600/laur.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1039" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyQ1MQpWsb7cX4iwUQDfXkyI2-e0aIaQG8iOFsKva-XWz_LmUTB-dO7EqXaFAoLzX4mrWHVTenpdBGjBkev3hJuwUaoQLZ1ymncxn6osEka1yZzTJyFw_IWkZ6A1_jxUNJgCeFrFMhdRk/s320/laur.jpeg" width="207" /></a></div>
<br />
Am avut parte de cea mai frumoasă lectură de Crăciun: „Laur”. A fost ca o gură de aer proaspăt, ca o sorbitură de apă vie. Cartea nu are nevoie de prezentare, cine o va iubi, o va iubi, iar cine nu o va iubi, o va discredita.<br />
Este povestea unui om care urcă treptele sfințeniei. Este povestea unui om care atât de mult a iubit, încât a transfigurat un sentiment pătimaș într-o iubire pură, o iubire care a îmbrățișat lumea toată.<br />
După ce am terminat romanul, mi-am dat seama că citisem aproape tot timpul având undeva în subconștient cartea lui Thomas Mann, „Alesul”. Ce prăpastie adâncă desparte aceste două cărți! Sunt două viziuni opuse, două trăiri total diferite.Diana Alznerhttp://www.blogger.com/profile/08727063684434437163noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7506448418820099654.post-13871105135524145202020-01-04T04:14:00.000-08:002020-01-04T04:14:17.153-08:00Coborâre în infern<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEisZw7idRDy-AYmXJ5MSw__IJewzBlFbre-L0dT5zJjZLFx2urDCd8FlwEitE-TlFsFWcVbrUzRLWS7vig2Y-vCvYcmggwewUFO_O1QdP9_sKooG27KQE2UKeafpqD6sPT4gLKfucjkX3s/s1600/coperta1_%25283%2529.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="403" data-original-width="269" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEisZw7idRDy-AYmXJ5MSw__IJewzBlFbre-L0dT5zJjZLFx2urDCd8FlwEitE-TlFsFWcVbrUzRLWS7vig2Y-vCvYcmggwewUFO_O1QdP9_sKooG27KQE2UKeafpqD6sPT4gLKfucjkX3s/s320/coperta1_%25283%2529.jpg" width="213" /></a></div>
<br />
<span style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 19.32px;">Sigur că mai întâi m-am gândit la Procopius, dar chiar și așa, combinația titlului cu numele autoarei m-a făcut să cred că am în față una dintre acele cărți "frivole", (pentru că ideile preconcepute funcționează și aici). </span><span class="_47e3 _5mfr" style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 0; margin: 0px 1px; vertical-align: middle;" title="emoticon smile"><img alt="" class="img" height="16" role="presentation" src="https://static.xx.fbcdn.net/images/emoji.php/v9/t4c/1/16/1f642.png" style="border: 0px; vertical-align: -3px;" width="16" /><span aria-hidden="true" class="_7oe" style="display: inline; font-family: inherit; font-size: 0px; width: 0px;">:)</span></span><span style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 19.32px;"> </span><br style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 19.32px;" /><span style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 19.32px;">Mare mi-a fost surpriza să descopăr o carte foarte bine scrisă, al cărei subiect nu este nici pe departe polițist sau detectivistic, ci psihologic și filosofic.</span><br style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 19.32px;" /><span style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 19.32px;">Aceasta e cartea cu care am trecut din 2019 în 2020; o carte despre alegeri, despre responsabilitate, despre Bine și Rău. </span><br style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 19.32px;" /><span style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 19.32px;">Dar, în același timp, și o carte despre ce este prietenia, despre ce nu este dragostea, despre prețul pe care-l plătim cândva, la scadență.</span>Diana Alznerhttp://www.blogger.com/profile/08727063684434437163noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7506448418820099654.post-65929843802319746942019-12-27T01:58:00.000-08:002019-12-29T05:37:17.213-08:00Copila de zăpadă în sălbăticie<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6nxjxx9oTnmHMlDbBkVrlnoQkIiFNJ5_fsMpHT6G10WDlfmYiXhQopGV_bHDjGJ_I6Y4JQHi6ChwGEOPy9FBC-1tyQfafR1NLdE4CUUnls6Lu27T9yePrk4IVOWzvCDo9CVnVgf2hVrM/s1600/1254115.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="390" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6nxjxx9oTnmHMlDbBkVrlnoQkIiFNJ5_fsMpHT6G10WDlfmYiXhQopGV_bHDjGJ_I6Y4JQHi6ChwGEOPy9FBC-1tyQfafR1NLdE4CUUnls6Lu27T9yePrk4IVOWzvCDo9CVnVgf2hVrM/s320/1254115.jpg" width="208" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSj_AtLowcYpucDpOcfrLrEzFpkTohFYTsUGl0JREKryZi2Mf1e3pQYfHD0v0ea5YVZeMJJf-8o__h8LFgWhydv87kEmwppUQZ0VLHfaiztyn8GTyk5_pn4KUooIVTaoF-76KbPOnnjtU/s1600/567864.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="390" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSj_AtLowcYpucDpOcfrLrEzFpkTohFYTsUGl0JREKryZi2Mf1e3pQYfHD0v0ea5YVZeMJJf-8o__h8LFgWhydv87kEmwppUQZ0VLHfaiztyn8GTyk5_pn4KUooIVTaoF-76KbPOnnjtU/s320/567864.jpg" width="208" /></a></div>
Mi-au plăcut mult aceste două cărți care au venit la mine parcă încercând să se completeze. „În sălbăticie”, foarte realistă, de fapt, relatarea unei povești adevărate, mi-a vorbit despre fața neiertătoare a Alaskăi. Cealaltă, o poveste țesută pe hotarul unde realitatea și visul se întâlnesc, mi-a dezvăluit un tărâm fascinant, cuceritor așa cum chiar cred că este Alaska. Traducerea Veronicăi D. Niculescu te face să crezi că Eowyn Ivey și-a scris romanul direct în română.<br />
Citiți-le, dacă se poate, una după alta.Diana Alznerhttp://www.blogger.com/profile/08727063684434437163noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7506448418820099654.post-54287406914914829602019-12-19T11:52:00.000-08:002019-12-19T11:52:22.212-08:00Citite în această toamnă<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-RuKuZdjlSexn8SCseopJvKRLFBfCXnf_Hz3ryEPmmMCHaaFQlMBcgjW2lNIwOSXG3R9coxhLQclSj7YbPvUb4K6o-vOfi-F7tAOnAmfilun5JevuN344WvtH0Bf1DQtuNb3ROV2uNhg/s1600/humanitas-Dumnezeul-lucrurilor-marunte---Arundhati-Roy.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="396" data-original-width="270" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-RuKuZdjlSexn8SCseopJvKRLFBfCXnf_Hz3ryEPmmMCHaaFQlMBcgjW2lNIwOSXG3R9coxhLQclSj7YbPvUb4K6o-vOfi-F7tAOnAmfilun5JevuN344WvtH0Bf1DQtuNb3ROV2uNhg/s320/humanitas-Dumnezeul-lucrurilor-marunte---Arundhati-Roy.jpg" width="218" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_z3V5cIVIwhjQBFj_ORgHLceXd8CR6lZtMnkPJdt3NEsH44StRb6NWKfnknjF7ghidNk9_2t1q0Zs9FUCcSCPBpF51UMV66xnKEndrWUg9AP8vLhq3pBiMRgdBMjIgTwKOsYdYK7Z62s/s1600/stephen-king-culoarul-mortii-aquila-93-2003-a-719305-510x510.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="509" data-original-width="305" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_z3V5cIVIwhjQBFj_ORgHLceXd8CR6lZtMnkPJdt3NEsH44StRb6NWKfnknjF7ghidNk9_2t1q0Zs9FUCcSCPBpF51UMV66xnKEndrWUg9AP8vLhq3pBiMRgdBMjIgTwKOsYdYK7Z62s/s320/stephen-king-culoarul-mortii-aquila-93-2003-a-719305-510x510.JPG" width="191" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVy1xILAHwTwLoaOv7XtyaY2ni6xv2O_BwPRWuwvQRUFBHvEGajEtfJakMS6mibFKjg8h7qv-IpCZs5_2U5d6pYWAvfeP4l8idWJp3-4NJeUfu-4uzOrLV6-MibwZIDv3M2pRJ6DDZ27A/s1600/images.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="225" data-original-width="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVy1xILAHwTwLoaOv7XtyaY2ni6xv2O_BwPRWuwvQRUFBHvEGajEtfJakMS6mibFKjg8h7qv-IpCZs5_2U5d6pYWAvfeP4l8idWJp3-4NJeUfu-4uzOrLV6-MibwZIDv3M2pRJ6DDZ27A/s1600/images.jpeg" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGt6bF7_D2go9WAxcuZPdhhMyIrtfTav3Wi8QQFo2FG1wL3OrGdIhpAACtWClAw4-zr_DjR8yul7AtIibwowA6dJLe2LYldrGqmM87uHH_ouINO6xfiY7IhZ449Dcq7-NUClyINmGZ66w/s1600/10882959.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="390" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGt6bF7_D2go9WAxcuZPdhhMyIrtfTav3Wi8QQFo2FG1wL3OrGdIhpAACtWClAw4-zr_DjR8yul7AtIibwowA6dJLe2LYldrGqmM87uHH_ouINO6xfiY7IhZ449Dcq7-NUClyINmGZ66w/s320/10882959.jpg" width="208" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
Diana Alznerhttp://www.blogger.com/profile/08727063684434437163noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7506448418820099654.post-56589095493829842162019-12-18T00:33:00.000-08:002019-12-18T00:33:58.610-08:00Timp suspendat <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5GElSwz5Li7ZNzbhwu1x_QZ0xgIebrp2PYrL_D1YjmuiGagtegCn9xcRHo656u0L3_nKxZGQ2D2matf3QDw7mdq1B46wCq6FR0WHwcZEi_VwNM6PlSckvBzxRpsDF480lKe_lSxQ1_Ng/s1600/uciderea-comandorului-o-idee-isi-face-aparitia-volumul-i_1_fullsize.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="965" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5GElSwz5Li7ZNzbhwu1x_QZ0xgIebrp2PYrL_D1YjmuiGagtegCn9xcRHo656u0L3_nKxZGQ2D2matf3QDw7mdq1B46wCq6FR0WHwcZEi_VwNM6PlSckvBzxRpsDF480lKe_lSxQ1_Ng/s320/uciderea-comandorului-o-idee-isi-face-aparitia-volumul-i_1_fullsize.jpg" width="205" /></a></div>
<br />
Am remarcat că toate personajele lui Haruki Murakami trăiesc într-o lume în care timpul curge mai încet decât aici. Vouă nu vi se pare?<br />
Cu acest roman, îl regăsesc pe acel Murakami pe care îl plăceam nespus. „1Q84” a fost mult prea diluat, iar „Tsukuru Tazaki cel fără culoare și anii săi de pelerinaj” mi s-a părut bună numai pentru fanii autorului. Este adevărat că în acest roman reapar teme tipice pentru Murakami, însă el le dezvoltă, le adâncește, aduce în fața cititorului idei noi, nuanțări inedite.<br />
Personajul principal pendulează între două lumi, așa ca în „Cronica păsării arc” sau ca în „1Q84”. De data asta, interfața este un tablou. Sunetul unui clopoțel în noapte este corespondentul cântecului păsării-arc. Părăsit de soție, bulversat, personajul nenumit, (aș putea fi eu?, ai putea fi tu?), coboară într-o groapă din mijlocul pădurii. Desigur, groapa nu e groapă, așa cum nici fântâna nu era tocmai fântână în „Cronica păsării arc”... Dar atunci când acolo, în adâncuri, ceea ce era stricat sau pur și simplu deplasat din locul corect este remediat, lucrurile revin la normal și în lumea obișnuită. Este fascinantă această concepție a legăturii subtile dintre toate lucrurile și fenomenele lumilor văzute și nevăzute.<br />
Va mai scrie Haruki Murakami încă un roman de această valoare? I se va decerna în sfârșit premiul Nobel?Diana Alznerhttp://www.blogger.com/profile/08727063684434437163noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7506448418820099654.post-768233820430610582019-12-17T00:58:00.000-08:002019-12-17T00:58:29.699-08:00Rătăcirile fetei nesăbuite<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjx2Qa98GcYVHRoPdOHlVD9nG5oZkUt0f23-r0SAKSPclDuibthFVHKuNhY67ODTywh2wtkP0lMo84U6IVyqZXsKci_VnBwfcgS0yBLqjIvE5SD89ENFdPahZarZlNeFbkx7qHbPbMYZCY/s1600/1040818-0.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="862" data-original-width="560" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjx2Qa98GcYVHRoPdOHlVD9nG5oZkUt0f23-r0SAKSPclDuibthFVHKuNhY67ODTywh2wtkP0lMo84U6IVyqZXsKci_VnBwfcgS0yBLqjIvE5SD89ENFdPahZarZlNeFbkx7qHbPbMYZCY/s320/1040818-0.jpeg" width="207" /></a></div>
<br />
Mincinoșii pierd percepția realului. Asta i se întâmplă fetei nesăbuite din acest roman de Llosa pe care îl citesc atât de târziu. Mințind toată viața, „iubind” din interes, nu mai recunoaște dragostea adevărată.Diana Alznerhttp://www.blogger.com/profile/08727063684434437163noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7506448418820099654.post-86644530629136065522019-11-17T08:36:00.000-08:002019-11-17T08:40:15.764-08:00Un tunel la capătul lumii <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCu-DeZC_vR_tcZBsw26GL9YdTR8UqZoyNSPPSqiRoh5tU3ouqRMjbg6ag3S6VGllvqR8bMr0m8iuEj1Qwx7bhy0vZG0igxCd03IV8gbQZC4y1Y31yWx-5Kx2_5WZ6rZFQ-Xhs6UMDy-U/s1600/IMG_20191117_182927.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1292" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCu-DeZC_vR_tcZBsw26GL9YdTR8UqZoyNSPPSqiRoh5tU3ouqRMjbg6ag3S6VGllvqR8bMr0m8iuEj1Qwx7bhy0vZG0igxCd03IV8gbQZC4y1Y31yWx-5Kx2_5WZ6rZFQ-Xhs6UMDy-U/s320/IMG_20191117_182927.jpg" width="258" /></a></div>
<br />
<br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: 14.5pt; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;">
<b><span style="color: #1d2129; font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 12.0pt;"> </span></b><b style="line-height: 14.5pt;"><i><span style="color: #1d2129; font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 12.0pt;">cronică de Mircea
Liviu Goga</span></i></b></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: 14.5pt; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: 14.5pt; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;">
<span style="color: #1d2129; font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 12.0pt;">O carte cu adevărat de excepție în literatura românească (nu doar
science-fiction), a apărut anul trecut la editura bucureșteană PAVCON. Este
vorba despre „Tunelul de la capătul lumii”, roman semnat de autoarea Diana
Alzner. A apărut într-o colecție de romane SF - și <b>ESTE </b>un roman SF, dar
reușește, totodată, să se înscrie în universalitate, ca și opera lui H. G.
Wells, Jules Verne sau Ray Bradbury. Pentru că nu e absolut deloc un roman
oarecare.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: 14.5pt; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;">
<span style="color: #1d2129; font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 12.0pt;">Premisa de la care se pleacă este „incidentul de la Geneva”: un
experiment efectuat la acceleratorul de particule, nu se precizează ce
experiment, și care are ca rezultat fragmentarea spațiului și timpului,
realitatea devenind constituită din zone în care fie timpul se inversează, fie
spațiul are doar două dimensiuni sau mai mult de trei. Între și în aceste lumi
evoluează personajele pe coordonate stranii, surprinzătoare și uneori
terifiante, într-un decor incredibil de ingenios, trăind vieți paralele, suprapuse
caleidoscopic și halucinant. O poveste care te ține cu sufletul la gură, scrisă
într-un stil apropiat de cel utilizat de Marquez în „veacul” lui de
singurătate, cu trimiteri culturale subtile și utilizând informația științifică
fără ostentație și fără să plictisească.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: 14.5pt; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;">
<span style="color: #1d2129; font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 12.0pt;">Personajele își caută un loc al lor în această lume împărțită în lumi, o
„insulă” pe care s-o poată cultiva cu amintiri de-acasă. „La ce le folosise
oamenilor dacă rezultatul încercărilor şi ascensiunii lor fusese Geneva?
Începeam să înţeleg că ei interpretaseră cu totul greşit ceea ce credeau a fi
realitatea. Se rătăciseră şi de atunci rătăceam cu toţii. Drumul era în altă
parte. Aşa am decis să descopăr de unul singur tot ce pot” – își va descrie
intențiile unul dintre personaje, Alexei, iar căutarea lui începe să semene
acelei căutări a drumului către camera care poate îndeplini orice dorință, din
filmul „Stalker”, al lui Tarkovski. Întâlnirea lui cu Annabel Lee (nume identic
cu cea care a fost soția poetului Edgar Allan Poe) îi dezvăluie acestuia o parte
din explicațiile dorite: „Suntem abia pe prima treaptă, Alexei – îi va spune
aceasta. Toate sunt legate între ele, toate faptele, toţi oamenii, toate
fiinţele care au existat şi vor exista vreodată şi, ţine cont, aici suntem
aproape, acasă, însă există, desigur, mult mai multe conexiuni pe care încă nu
le putem experimenta din punctul în care ne aflăm. Acum avem două dimensiuni în
plus şi putem vedea plenitudinea vieţii din afara determinărilor
spaţio-temporale cu care am fost obişnuiţi”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: 14.5pt; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;">
<span style="color: #1d2129; font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 12.0pt;">Pe parcursul cărții găsim o multitudine de alte personaje care pot fi de
sine stătătoare sau avataruri ale primelor două, evoluând în paralel, în lumi
diferite sau nesincronizate din punct de vedere temporal, întâlnindu-se și
despărțindu-se. Construcția acțiunii e deosebit de complexă și pentru că mediul
(mediile) în care se desfășoară este (sunt) ele însele extrem de complexe, dar
finalitatea rămâne, pentru toate aceste reale sau false personaje, recuperarea
eului, umplerea fisurii mentalului provocată de incidentul Geneva, el însuși
produs, bănuim mai târziu, poate de o intervenție extraterestră, poate de o
intervenție sosită din viitor sau poate de cu totul altceva. Și astfel,
personajele ajung să-și conștientizeze și să-și asume condiția, devenind, prin
aceasta, cum spune unul dintre ele, „pioni care depăşesc limitele tablei de
şah”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: 14.5pt; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;">
<span style="color: #1d2129; font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 12.0pt;">”Tunelul de la capătul lumii” este o carte care n-ar trebui să lipsească
din biblioteca niciunui cititor care se respectă. A primit premiul pentru cel
mai bun roman SF al anului 2018, în cadrul Consfătuirii Naționale ROMCON 2019
și poate fi comandat fie de pe site-ul editurii PAVCON, pavcon.ro, fie de pe
librărie.net sau carturesti.ro.l<o:p></o:p></span><br />
<span style="color: #1d2129; font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 12.0pt;"><br /></span>
<span style="color: #1d2129; font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 12.0pt;"><br /></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
Diana Alznerhttp://www.blogger.com/profile/08727063684434437163noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7506448418820099654.post-47270942263176257852019-11-08T10:47:00.001-08:002019-11-08T10:47:47.290-08:00Cartea și cărțile<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNClNTQx-bwncRfDOdDn2jdFPfq6posAbEtmb7wBwPLH3_0Tu488kqZvq2rqom53TXCOUOSHpeyqQMwwK8rTUsDWDkL-cBMOBGftzrclFYw3DET8Jf4A3wRpDqk3J_zTjftzSCB4rSMKk/s1600/IMG_20191108_203437.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1200" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNClNTQx-bwncRfDOdDn2jdFPfq6posAbEtmb7wBwPLH3_0Tu488kqZvq2rqom53TXCOUOSHpeyqQMwwK8rTUsDWDkL-cBMOBGftzrclFYw3DET8Jf4A3wRpDqk3J_zTjftzSCB4rSMKk/s320/IMG_20191108_203437.jpg" width="240" /></a></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">„Fiecare carte este
o ipostaziere a Cărții și se constituie într-o reflectare a ei. Este simbolul
încercărilor omenești de dobândire a Adevărului Absolut și toate cărțile scrise
de oameni sunt, într-o oarecare măsură, o apropiere, pas cu pas, de acest adevăr.
Prin urmare, oamenii au fost înzestrați cu presentimentul că fiecare lucru care
li se pare demn de descris are o dimensiune cosmică sau divină. Iată de ce,
răbdători precum furnicile, ei strâng cuvinte pentru a numi acel lucru.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Și totul merită să
fie descris. Nu doar viețile sfinților, marile catastrofe, războaiele sau
căsniciile regilor, ci și nașterea celui de al șaptelea copil în familia unui
țesător, secerișul într-un sat sărac, visele unei bătrâne nebune și ziua în
azilul din Nantes. Oamenii presimt că atunci când toate evenimentele, mai mult
sau mai puțin importante, sunt strânse într-un întreg, asemenea pietricelelor
împrăștiate într-un mare mozaic, viața și moartea își arată adevărata
semnificație.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">De aceea fiecare
carte seamănă puțin cu omul. Ea conține o parte distinctă a adevărului, o parte
independentă, vie și dramatică, este o versiune a adevărului, o provocare
eroică aruncată Adevărului, pentru a se arăta și a se revela, pentru a ne
permite să continuăm să existăm în binecuvântarea deplinei cunoașteri. În
același timp, fiecare carte scrisă de om îi supraviețuiește. Omul care scrie o
carte se depășește pe sine, pentru că săvârșește o încercare curajoasă de a
numi și a se autodefini. În sine, omul este doar acțiune și mișcare haotică,
însă cartea îi definește acțiunea și mișcarea, îi conferă conotație și sens,
dezvăluindu-i semnificația. Cartea este o încununare a acțiunii.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Olga Tokarczuk</span></div>
Diana Alznerhttp://www.blogger.com/profile/08727063684434437163noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7506448418820099654.post-10048776696766692222019-11-07T12:56:00.001-08:002019-11-07T12:56:38.554-08:00Minciunile femeilor<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZ0PNXTgCTq9WU_Jpp1m9uUFIv_-vVt4e3YsGtlwnmJ2NQ5AlTCdlLvUtMexj34peb23QdIlRSKzkaMqYJLQ-fO-lX9F-_9cAzINwtrEFWl_x5VEH3lsF_vU16vh8fmMA4Z45QlFqIiQw/s1600/IMG_20191106_211830.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1556" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZ0PNXTgCTq9WU_Jpp1m9uUFIv_-vVt4e3YsGtlwnmJ2NQ5AlTCdlLvUtMexj34peb23QdIlRSKzkaMqYJLQ-fO-lX9F-_9cAzINwtrEFWl_x5VEH3lsF_vU16vh8fmMA4Z45QlFqIiQw/s320/IMG_20191106_211830.jpg" width="311" /></a></div>
<br />
N-am făcut o alegere greșită cumpărând cartea Ludmilei Ulițkaia. M-am bucurat de fiecare pagină citită. Cel mai mult mi-a plăcut „Minciunile femeilor”. Există viață în tot ceea ce scrie autoarea rusă, textele sunt vii. Impresia că sunt un observator din umbră, că însoțesc personajele, m-a urmărit pe parcursul lecturii. Și mai este ceva: e atât de greu de surprins realitatea fără să răzbată din scriitură un aer de falsitate! Iar ceea ce am citit aici e limpede precum cristalul.<br />
Ți-ar fi plăcut cartea și ție, dragul meu.Diana Alznerhttp://www.blogger.com/profile/08727063684434437163noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7506448418820099654.post-85246062725419411272019-10-29T05:08:00.000-07:002019-10-29T05:23:53.561-07:00Când fracturăm adevărul...<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqVbNXhZgxuF2FFK_NNFbpzAc9az_I-fwQKKy0Tn8tUFAw3WMh7QUvDko9LQK5p86_FDeF-jvqAgb1JSjrIVT7GpKpQ8y4J8IMe7l8XY6flBHNwccIde4JBs9N3vDBr-0vvb5Hp72Hqbg/s1600/fracturi.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="720" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqVbNXhZgxuF2FFK_NNFbpzAc9az_I-fwQKKy0Tn8tUFAw3WMh7QUvDko9LQK5p86_FDeF-jvqAgb1JSjrIVT7GpKpQ8y4J8IMe7l8XY6flBHNwccIde4JBs9N3vDBr-0vvb5Hp72Hqbg/s320/fracturi.jpg" width="240" /></a></div>
<br />
<br />
Dacă premiile primite de un autor străin mă determină să-i cumpăr cartea, premiile obținute de un autor român mă fac circumspectă.<br />
De ce simt așa, vă las pe voi să ghiciți.<br />
Dar iată că multi-premiatul Mihail Victus se constituie în excepție, cel puțin în ceea ce privește romanul „Fracturi”, singurul volum al autorului citit de mine până acum. Am descoperit un scriitor experimentat, care știe ce urmărește și își conduce cititorul cu mână sigură în direcția dorită.<br />
Fiind un thriller psihologic, „aventura” este mai mult una interioară, chiar dacă firul narativ debutează cu un presupus atentat cu mașină în București. Prezent la locul incidentului, personajul principal constată cu surprindere că ceva începe să se schimbe în structura sa sufletească și devine martor la procesul neașteptat al trezirii conștiinței. Este ceva surprinzător, întrucât el se autodefinește drept un cinic, un pragmatic „manipulator media”. De unde până atunci fusese lipsit de scrupule, atât în viața profesională, cât și în cea personală, incidentul la care este părtaș și din care scapă miraculos îl fac să privească lucrurile în mod diferit.<br />
Construit ca o confesiune, romanul „Fracturi” reușește să mențină treaz interesul cititorului până la final, adică până la rostirea eliberatoarea a adevărului. Tensiunea dramatică se menține constantă de la început până la sfârșit, tonul naratorului este corect dozat cu subtile urcușuri și nuanțări.<br />
Singurul lucru pe care i l-aș reproșa autorului sunt câteva situații în care personajele sunt puse într-o postură artificială. Legătura personajului principal cu o somitate în marketing, americanul Jay Lavison pare o pastișă după un film de la Hollywood, iar invitația la cină primită de același personaj-narator din partea soției uneia dintre victimele atentatului, în timp ce soțul său era în comă, la spital, pare puțin forțată ca să menționez doar două astfel de mici probleme.<br />
În rest, oricât de improbabilă ar părea transformarea interioară a unui astfel de individ, ea este posibilă, iar autorul gradează corect starea de anxietate a personajului, la fel și delimitările fine dintre aspirațiile personajului masculin și aspirațiile și dorințele personajelor feminine care îl înconjoară.<br />
Recomand cu căldură romanul „Fracturi” de Mihail Victus , o poveste ingenioasă despre felul cum minciuna subminează realul.Diana Alznerhttp://www.blogger.com/profile/08727063684434437163noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7506448418820099654.post-40329658930866613682019-10-26T11:46:00.000-07:002019-10-26T11:46:58.554-07:00Cum să spui o poveste tristă pe un ton vesel<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi44vekaeetP-6UE1yJmA1wQSSYKbalarbVP7_89JVqmM0l5LqxwGIXKOdIar-NuS8q70lLCRkXSf39s85U6HWAlkNAyWO05YnLAez-d8uSjUutwPsnXORbjWOiTJLj9EQUR_XeL7Vdlrk/s1600/IMG_20191023_143331.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1200" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi44vekaeetP-6UE1yJmA1wQSSYKbalarbVP7_89JVqmM0l5LqxwGIXKOdIar-NuS8q70lLCRkXSf39s85U6HWAlkNAyWO05YnLAez-d8uSjUutwPsnXORbjWOiTJLj9EQUR_XeL7Vdlrk/s320/IMG_20191023_143331.jpg" width="240" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
A fost foarte plăcută lectura acestei cărți cu totul speciale, cartea Ivonei Boitan, de la care am aflat că se poate scrie o poveste tristă pe un ton vesel.<br />
Povestea este alcătuită din părți care se îmbină perfect, după regula conform căreia dacă un pistol apare într-o narațiune, atunci neapărat se va trage cu el.<br />
Însă ceea ce impresionează mai mult și mai mult este povestea însăși.<br />
Cum pot supraviețui doi copii pe care tatăl i-a părăsit și a căror mamă aproape că a înnebunit de durere?<br />
Într-o lume care aleargă numai după câștig și plăceri viața a devenit un lucru fragil, dar, cu ajutorul unor prieteni speciali, lucrurile se mai pot îndrepta.<br />
Dacă am putea crede că deasupra noastră plutește un Oraș al Prietenilor Imaginari, cu siguranță că necazurile și problemele ni s-ar părea niște chestiuni secundare, lipsite de importanță.<br />
Orașul e acolo, cine vrea să-l vadă?Diana Alznerhttp://www.blogger.com/profile/08727063684434437163noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7506448418820099654.post-73772219504072954382019-10-20T01:55:00.000-07:002019-10-20T01:55:47.331-07:00De la anticariat <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiGQ_NFfa_9aT-ahgVHTgGJtGjGlsOq-aIVzCDn1AxVO9VkdZt8C1hMwvbg_ksMj63W6oYoG96ipyi48HL4yAgJkUIA89QXeT_zzWv_ZPBtLwDq0cGUtp1ao7ejkeAt-1Rdnkxdidh5gtE/s1600/IMG_20191011_141626.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1489" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiGQ_NFfa_9aT-ahgVHTgGJtGjGlsOq-aIVzCDn1AxVO9VkdZt8C1hMwvbg_ksMj63W6oYoG96ipyi48HL4yAgJkUIA89QXeT_zzWv_ZPBtLwDq0cGUtp1ao7ejkeAt-1Rdnkxdidh5gtE/s320/IMG_20191011_141626.jpg" width="297" /></a></div>
<br />
Anticariatul din oraș este o sursă de stres pentru bugetul familiei, întrucât eu nu pot trece pe lângă rafturile cu cărți fără să-mi cumpăr ceva. Aceasta este ultima captură și conține volume pe care le-am citit deja, dar pe care nu le aveam. Problema mea este că nu sunt doar un cititor dependent efectiv de lectură, sunt și colecționar. Îmi plac foarte mult cărțile, îmi place să le ating, să le văd în bibliotecă, să le simt însoțindu-ma pe drumul vieții. Cu cât mai multe, cu atât mai bine!Diana Alznerhttp://www.blogger.com/profile/08727063684434437163noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7506448418820099654.post-82790817570568203592019-09-11T23:53:00.000-07:002019-09-11T23:54:13.865-07:00Exerciții de respirație<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjuB8-7WYl3lT8rlE2x5mdgkQ9B6L7QnJDbK9XdtYJnPLo7eZyaOVkcZMAYQ8_9FoFLJlyIEEPuGQOcAMeLfkRrpyhYlLv7Iqw3Gwoc-ka5PrqH40gTKQ3BNqOzInRqCyVT7rFeaN_pR7k/s1600/64568091_2096440083818743_356006708134281216_o.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjuB8-7WYl3lT8rlE2x5mdgkQ9B6L7QnJDbK9XdtYJnPLo7eZyaOVkcZMAYQ8_9FoFLJlyIEEPuGQOcAMeLfkRrpyhYlLv7Iqw3Gwoc-ka5PrqH40gTKQ3BNqOzInRqCyVT7rFeaN_pR7k/s320/64568091_2096440083818743_356006708134281216_o.jpg" width="320" /></a></div>
<br />Diana Alznerhttp://www.blogger.com/profile/08727063684434437163noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7506448418820099654.post-54667682662565461742019-08-23T04:42:00.000-07:002019-08-23T04:42:10.099-07:00Singurătate <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhUqzUecLt83qyqHDB2aKWPVEcS0I9U6zgqXlRY5DF-WI2ru6GaEz7a5pif3muWo4z_BxTb4BWh-Y4A4r1eA6o54fYDG1jVZ7OMhNCtxf-JU61EgYh6ZOH97scnc8Uj2CP0pDY_OficrB8/s1600/Image_1566401167.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1363" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhUqzUecLt83qyqHDB2aKWPVEcS0I9U6zgqXlRY5DF-WI2ru6GaEz7a5pif3muWo4z_BxTb4BWh-Y4A4r1eA6o54fYDG1jVZ7OMhNCtxf-JU61EgYh6ZOH97scnc8Uj2CP0pDY_OficrB8/s320/Image_1566401167.jpg" width="272" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
Diana Alznerhttp://www.blogger.com/profile/08727063684434437163noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7506448418820099654.post-32327878946963139452019-08-19T05:12:00.001-07:002019-08-19T05:12:25.503-07:00„Copilăria lui Iisus”<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRip3aDO4ETtCDle1O-EX0gFX_fGjKE9kCQ1fZvnl8DjbzE9VjLq12m_8_TN57Qn2Mz0utfwl01vHwJ4wSlDhTiTDNsTuzI_N477l2Y_srPHhI5vfzmGnVssPuvGnT1WomIHgqLQHY2sU/s1600/Coetzee.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1024" data-original-width="768" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRip3aDO4ETtCDle1O-EX0gFX_fGjKE9kCQ1fZvnl8DjbzE9VjLq12m_8_TN57Qn2Mz0utfwl01vHwJ4wSlDhTiTDNsTuzI_N477l2Y_srPHhI5vfzmGnVssPuvGnT1WomIHgqLQHY2sU/s320/Coetzee.jpg" width="240" /></a></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Titlul romanului e
doar o lentilă prin care, după lectură, se dezvăluie anumite înțelesuri. Iisus
este ca un arhetip, ceva ce suntem, măcar în parte, fiecare dintre noi.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Am avut o surpriză
citind acest roman, pentru că diferă de „Așteptându-i pe barbari” și
„Dezonoare”. Dar surpriza a fost una foarte plăcută. „Copilăria lui Iisus”este
despre ceea ce nu poate fi șters din sinele nostru; oricâte granițe am trece,
chiar numele de ni l-am schimba și ne-ar fi extirpate amintirile, rămâne
undeva, în adâncuri o amprentă care nu se tocește. Romanul lui Coetzee este
despre agresiunea lumii asupra conștiinței. Cred că acesta este motivul pentru
care cartea de față mi-a amintit de o alta, căci așa se întâmplă la mine... Iar
acum mi-a revenit în memorie „Trei ceasuri în iad” de ÎPS Antonie Plămădeală,
roman pe care vi-l recomand din tot sufletul dacă încă nu l-ați citit.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Personajele lui
Coetzee renunță la nume, apartenență, amintiri pentru a putea intra într-o lume
nouă, plină de promisiuni, care însă se arată a fi săracă, schematică și
încărcată de birocrație. Dușmanul principal al acestei lumi pare a fi însăși
creativitea umană, orice idee nouă. Toată lumea trebuie să se modeleze după un
șablon.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Simon și David,
împreună cu Ines vor încerca o evadare. Le va reuși?<o:p></o:p></span></div>
Diana Alznerhttp://www.blogger.com/profile/08727063684434437163noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7506448418820099654.post-47585607780321208602019-08-16T12:14:00.000-07:002019-08-16T12:14:27.033-07:00Castelul<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFTseMIfc2xiwpSfbQBZMe5iXtgGiUhaKhtMRRVspis18DeV38iE-OuIwwy98vgcUjAXA9MuekLCGGULpMO4XiCcvej0vCIA8zl-wnRwgG4aMJR72rRZI-qukwUWWKOFG0AMC-u-AQGfA/s1600/castelul.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="450" data-original-width="450" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFTseMIfc2xiwpSfbQBZMe5iXtgGiUhaKhtMRRVspis18DeV38iE-OuIwwy98vgcUjAXA9MuekLCGGULpMO4XiCcvej0vCIA8zl-wnRwgG4aMJR72rRZI-qukwUWWKOFG0AMC-u-AQGfA/s320/castelul.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Un arpentor sosește
neinvitat pe domeniile Contelui într-o seară de iarnă și rămâne să doarmă la
Hanul Podului fără să aibă permis de ședere. A doua zi, această aparent măruntă
întâmplare stârnește valuri în vastul și labirinticul univers birocratic al Domeniilor
Senioriale.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Contele, stăpânul
absolut al acestei lumi aproape ermetic închise, este deranjat de un telefon
matinal. Iritat, fără să ghicească nici el însuși consecințele, dă o dispoziție
care va forța limitele cetății sale atât de riguros organizate. Șase zile de
cauze și efecte, de măsuri și contra-măsuri vor remodela viața așezării? Șase
zile pentru a crea o lume nouă? Se va schimba ceva la sfîrșit, în ziua a
șaptea, în această mică lume osificată?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Veți afla citind
„Castelul” de Aurel Antonie, un roman care trimite în mod evident la „Castelul”
lui Kafka, dar care mi-a readus în memorie și ecouri din „Pfitz” de Andrew
Crumey.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">„Castelul” de Aurel
Antonie, un roman desăvârșit, scris ireproșabil care m-a încântat și m-a
bucurat că aparține literaturii române, cu singurul regret că este prea puțin
cunoscut și nu a beneficiat de recunoașterea pe care o merită.<o:p></o:p></span></div>
Diana Alznerhttp://www.blogger.com/profile/08727063684434437163noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7506448418820099654.post-71907574145498951492019-07-17T07:53:00.002-07:002019-07-17T07:53:30.040-07:00„Cel de Sus, Spațiu și Mine”<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnhXc5_YVeShX3A2Ct7PxSlxWeXEWzEgZCWO_NfnsIIp1mNgsUehk_qOUYc-w0YyVeVdE3P3oHBSx3Z6iDCV3lHwSPsiNnaQXdp0Geaen3UMuPcT5S38H8ZnvDfIzGwcNIhUJQPWTTwaM/s1600/MINE.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="720" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnhXc5_YVeShX3A2Ct7PxSlxWeXEWzEgZCWO_NfnsIIp1mNgsUehk_qOUYc-w0YyVeVdE3P3oHBSx3Z6iDCV3lHwSPsiNnaQXdp0Geaen3UMuPcT5S38H8ZnvDfIzGwcNIhUJQPWTTwaM/s320/MINE.jpg" width="240" /></a></div>
<br />
<span style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 18px;">M-a uimit de la primele pagini, dar, pe măsură ce am citit, uimirea s-a transformat în pură încântare. Este cel mai original eseu pe care l-am citit de multă, multă vreme. Scris sub forma antică a dialogului cu întrebări și răspunsuri, textul de față are o neașteptată prospețime; poate i se trage din tonul ludic cu care vorbește despre chestiuni profunde, poate din perspectiva cu totul neașteptată din care abordează chestiuni ce țin de filosofie... chiar nu știu în ce rezidă farmecul acestei cărți care m-a cucerit. </span><br style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 18px;" /><span style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 18px;">Mi-aș dori s-o fi citit înainte de a scrie „Tunelul de la capătul lumii”, dar sunt bucuroasă că a ajuns la mine măcar acum. O recomand cu căldură!</span><br />
<span style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 18px;"><br /></span>
<span style="color: #1c1e21; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif;"><span style="background-color: white; font-size: 14px; line-height: 18px;">Volumul poate fi cumpărat de <a href="http://pavcon.ro/product_info.php?products_id=507&osCsid=1c27193468d4814173deb5c9f8693897">aici</a></span></span>Diana Alznerhttp://www.blogger.com/profile/08727063684434437163noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7506448418820099654.post-91272162920976560052019-06-18T23:56:00.000-07:002019-06-18T23:56:20.796-07:00Premiul Romcon<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpzq8RH9Escj0zsmAUzqu3Wl-FQa6SxgqhzgBcLvfXB3gNZgZMaTEyCiqLh3tcS6rki_srjIY35qo5t-ypWK_BmGafHzpxSRD7-iEjUUlKk-5W9pNH19MGnNLgJ72UN1szJ0reHFpo2sY/s1600/Tunelul_Carte2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1356" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpzq8RH9Escj0zsmAUzqu3Wl-FQa6SxgqhzgBcLvfXB3gNZgZMaTEyCiqLh3tcS6rki_srjIY35qo5t-ypWK_BmGafHzpxSRD7-iEjUUlKk-5W9pNH19MGnNLgJ72UN1szJ0reHFpo2sY/s320/Tunelul_Carte2.jpg" width="271" /></a></div>
Fac parte din categoria celor care reușesc să aibă încredere în ei înșiși abia după ce alții au crezut mai întâi. De aceea, pentru mine, faptul că am câștigat premiul Romcon pentru cel mai bun roman SF scris de un autor român în 2018, este un stimulent neprețuit. Le mulțumesc cititorilor care m-au votat, le mulțumesc celor care au citit sau doresc să citească romanul meu!<br />
Cei care vor să-l cumpere îl găsesc în librării sau pe internet, <a href="http://pavcon.ro/product_info.php?products_id=208">aici</a>.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgcZ1C2xTYBQVQclMYhpUR27yweI9Uyf4t6mExhB10wmcJ-2jcYWJMYOvPBgJwTM8mRn929mHt07KJJ1aAABREvMTj90IPNJQ2E_PD05dNlAmutVIRoProlsZdC9TVYKmAoQmU5J8uvnNw/s1600/Trovantul_Carte.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="612" data-original-width="536" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgcZ1C2xTYBQVQclMYhpUR27yweI9Uyf4t6mExhB10wmcJ-2jcYWJMYOvPBgJwTM8mRn929mHt07KJJ1aAABREvMTj90IPNJQ2E_PD05dNlAmutVIRoProlsZdC9TVYKmAoQmU5J8uvnNw/s320/Trovantul_Carte.jpg" width="280" /></a></div>
Iar acesta este un volum de povestiri, primul volum din cele două pe care intenționez să le public deocamdată.Diana Alznerhttp://www.blogger.com/profile/08727063684434437163noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7506448418820099654.post-76001964501262492592019-01-15T01:56:00.002-08:002019-01-15T01:58:15.024-08:00„Între lumi”<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2t2yHKfZPrNK5n4tYRdllZmNeMk-jBLD4zcLLqVO549Babx56S3U0sI23kBnsFf16YQPymojQgtcDDDDRJbfIGG2q9TostDFsHXxj6RaoL0_UTUwNVdbMqiZU7X1HPpxz4p6yhY9RDyY/s1600/%25C3%25AEntre+lumi.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="720" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2t2yHKfZPrNK5n4tYRdllZmNeMk-jBLD4zcLLqVO549Babx56S3U0sI23kBnsFf16YQPymojQgtcDDDDRJbfIGG2q9TostDFsHXxj6RaoL0_UTUwNVdbMqiZU7X1HPpxz4p6yhY9RDyY/s320/%25C3%25AEntre+lumi.jpg" width="240" /></a></div>
<br />
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Scrierea unei
povestiri necesită același efort creator ca și începutul unui roman, spunea
Marquez la începutul volumului său de povestiri „Douăsprezece povestiri
călătoare” și cred că nimic mai potrivit nu s-ar fi putut spune despre
povestirile cuprinse în volumul scriitoarei Ana Veronica Mircea, unde fiecare
text este, dacă pot spune așa, un micro-roman. De ce fac această afirmație?
Pentru că în spatele fiecărui text nu e doar o mică scenă de teatru, un decor
improvizat pentru o acțiune schematică, ci o întreagă lume imaginată și creată
în detaliu; chiar dacă ceea ce vedem direct prin cuvintele autoarei este un
fragment al acestor universuri, ceea ce se ghicește plutind în adâncime este
fascinant: lumi necunoscute pulsând vii, dincolo de cele câteva personaje pe
care le simți deplin conturate, dincolo de firul narativ scurt, stilul și forța
expresiei dezvăluie o maestră a genului.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">„Kill” și „Coșmar”
sunt două povestiri pe care le-am recitit cu mare plăcere pentru originalitatea
ideii și surpriza unui punct de vedere neașteptat.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">„Între lumi”,
povestirea care dă titlul volumului, este continuarea povestirii „Aproape
îngeri” de Sergiu Someșan, alt mare reprezentat al SF-ului românesc. Îmbinarea
celor două texte este perfectă, deznodământul rămâne imprevizibil.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Deosebit de mult
mi-a plăcut „Vremea vânturilor”, unde alegerea pe care trebuie să o facă
personajele ar fi o alegere dificilă pentru oricare dintre noi. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Absolut remarcabile
sunt textele cele mai scurte ale volumului: „Mutare disciplinară”, „Tolaie”,
„Cazul Jurgen Gott”, „În culise”, „Mărturisirea”, „Himera”, „Scan Dal”,
„Elementul exotic” și următoarele care înfățișează tablouri perfect realizate
ale unor lumi extraterestre cu personaje expresive trădând preocupări,
probleme, aspirații sau neîmpliniri profund omenești sau complet străine
umanului.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Volumul se apropie
de sfârșit într-o notă de umor cu textul „Lovitură de palat” în care descoperim
o Românie a viitorului condusă numai de femei și se încheie cu cel mai scurt
text, „Ultima partidă”, un fel de panseu dulce-amărui care așterne un zâmbet
mulțumit pe fața cititorului care n-a putut lăsa cartea din mână până târziu în
noapte.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Volumul poate fi cumpărat aici:</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="line-height: 18.4px;"><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><a href="http://pavcon.ro/product_info.php?products_id=268">http://pavcon.ro/product_info.php?products_id=268</a></span></span></div>
Diana Alznerhttp://www.blogger.com/profile/08727063684434437163noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7506448418820099654.post-13863252706216749452018-12-28T11:18:00.000-08:002019-01-04T11:27:51.447-08:00Ultima lună<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiv2Ju40dPlly8t1tXQ-MeLAh0TkHZsUo11GQlwyWF8fYLE8MUsaymd_FgMFjFN59FBhqEQi8edsfP5egbnc66UZz5-tKDnTIYwlJY40yFTu9mbhW8rLNpP0FYYckUi5JPNmERRS8cEJIw/s1600/marquez.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="288" data-original-width="175" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiv2Ju40dPlly8t1tXQ-MeLAh0TkHZsUo11GQlwyWF8fYLE8MUsaymd_FgMFjFN59FBhqEQi8edsfP5egbnc66UZz5-tKDnTIYwlJY40yFTu9mbhW8rLNpP0FYYckUi5JPNmERRS8cEJIw/s1600/marquez.jpg" /></a></div>
<br />
Acestea sunt lecturile din ultima lună, firește, nu sunt egale între ele. Povestirile lui Marquez mi-au plăcut, deși, vorba autorului, nu toate „se leagă”. Mult mai aproape de mine, cea care sunt acum, este volumul de povestiri al japonezului Kawabata, dragostea mea cea mai recentă. Dar, ca să fiu obiectivă, trebuie să admit că nici povestirile lui nu sunt de aceeași valoare. Cel mai mult mi-au plăcut „Reîntâlnirea” și „Luna în apă”.<br />
„Pnin” a fost cartea cu care m-a surprins Nabokov; acest autor parcă ar fi mereu un altul la fiecare volum! Nu știu cum și de ce, dar mie mi-a tot revenit în memorie, citind la „Pnin”, un personaj al lui Dickens: domnul Pickwick.<br />
„Castelul din Pirinei” se înscrie în linia de literatură ușurică ce bântuie azi prin anumite cercuri europene și care a atins și anumiți autori de la noi, unii chiar premiați! Ce să zic? Ecranizăm basme, citim povești și ne mai mirăm că dăm în mintea copiilor?<br />
„Obiecte ascuțite” este un roman polițist destul de prost. Și n-ar fi prost, dacă n-ar căuta să fie neapărat „de succes”. O carte scrisă după rețeta unui curs de creative writing.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhnmbdb13hPIYZOsroVhApjIbkih2Cb-S5SjMvkD0BfHsJJg6DWlPw2Cpz3VHKWLlnwz-QLH5n_-Li12nep4ljagdP9oeG1LkYzhLM1S2kh5-TWugc45YUNyvPdjJtDXJM87YkRVJeWa-4/s1600/kawabata.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="278" data-original-width="181" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhnmbdb13hPIYZOsroVhApjIbkih2Cb-S5SjMvkD0BfHsJJg6DWlPw2Cpz3VHKWLlnwz-QLH5n_-Li12nep4ljagdP9oeG1LkYzhLM1S2kh5-TWugc45YUNyvPdjJtDXJM87YkRVJeWa-4/s1600/kawabata.jpg" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDf7iqGFmJV5FhEiC3lqxdnZs30tJFLaK9GTjwjvezYDaKhI5opIt22VhZMHv1lg0Jy2NvKPSV202gvz4PsrCR7-5i23OJ_RCx5882A3IR9LfNwAy3_0epU8ekr-gRj0-HJpj6NxvG3A8/s1600/Pnin.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="640" data-original-width="373" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDf7iqGFmJV5FhEiC3lqxdnZs30tJFLaK9GTjwjvezYDaKhI5opIt22VhZMHv1lg0Jy2NvKPSV202gvz4PsrCR7-5i23OJ_RCx5882A3IR9LfNwAy3_0epU8ekr-gRj0-HJpj6NxvG3A8/s320/Pnin.jpg" width="186" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOKcgdwuGdoypWz9nwRt8xB2nGDPNmMr0EJGKW5e2j15MpQ49Nl6BSw1OP4IpaBPMgKAP4G-fcRZwkd2-kPKJALeMfowCTLqk7hV0_rbhoJvySqidLGwdE7kdgrPgy5UqK5ZTp05o28nk/s1600/j+Gaarder.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="286" data-original-width="176" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOKcgdwuGdoypWz9nwRt8xB2nGDPNmMr0EJGKW5e2j15MpQ49Nl6BSw1OP4IpaBPMgKAP4G-fcRZwkd2-kPKJALeMfowCTLqk7hV0_rbhoJvySqidLGwdE7kdgrPgy5UqK5ZTp05o28nk/s1600/j+Gaarder.jpg" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9uQ85KLPGt6AYfb77LQOdSAsddi6pse3qF7bkGQ4NKpe8kcEp_itn8MzGrDKa5Ktf-Tzot69ycQOTOh0w9g0cbBrn2hOJTEE4i23KKbp-zyDjUiH14k6h1h-zAM1z5R4dhls5HwqftB4/s1600/obiecte-ascutite.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="524" data-original-width="365" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9uQ85KLPGt6AYfb77LQOdSAsddi6pse3qF7bkGQ4NKpe8kcEp_itn8MzGrDKa5Ktf-Tzot69ycQOTOh0w9g0cbBrn2hOJTEE4i23KKbp-zyDjUiH14k6h1h-zAM1z5R4dhls5HwqftB4/s320/obiecte-ascutite.jpg" width="222" /></a></div>
<br />Diana Alznerhttp://www.blogger.com/profile/08727063684434437163noreply@blogger.com