Cântec de oprit ploaia?

Câştigătorul nu ia nimic

De câte ori nu am experimentat pe propriul suflet acest fapt simplu: câştigătorul nu ia nimic!

De câte ori nu m-am crezut victorioasă, şi chiar am fost, însă victoria nu era decât un drum spre iluzie, nu era decât o amăgire...

Am simţit asta şi sâmbăta trecută când cu mare greutate şi intervenţii am găsit un om dispus să ne cosească hectarul de livadă.

La noi în comună nu mai sunt bărbaţi apţi de muncă. Cei care sunt cât de cât vrednici de ceva au plecat afară, iar ceilalţi s-au făcut manelişti. Mai există şi categoria, destul de mare, a ţăranilor care nu ştiu să cosească. De aceea am devenit euforici când l-am descoperit pe Tămâioară (chiar aşa îl cheamă, parol!), maestru în mânuirea coasei, dacă ar fi să traducem în limbă mai literară laudele pe care şi le aducea singur.

Nu l-a înspăimântat suprafaţa, nici asperităţile terenului, ne-a declarat direct că ziua de coasă e opt sute de mii şi că vrea trei mese şi un pachet de ţigări.

Păţit, Andrei a mers cu el în livadă să-i arate pomii plantaţi astă toamnă şi pe cei altoiţi în primăvară. Nu de alta, dar acum doi ani un cosaş ne-a retezat smochinii, iar altul a ras un rând întreg de vie nobilă. Despre cel care mi-a ucis pădurea de gladiole nu mai pomenesc, alea sunt mofturi.

Nu doar că i-a arătat toţi pomii mititei, aproape înecaţi de iarba mare, dar a legat şi câte o fâşie de pânză în vârful fiecăruia, că doar cosaşul nu e dator să stea încordat în atenţie pentru pomii noştri...

Seara, când a venit acasă pentru cină, omul zâmbea vesel şi golea pahar după pahar. Când să-l plătească, m-am încrunat ameninţător spre bărbatul meu, atât de ameninţător, încât a dat ascultare poveţei ce-i dădusem mai devreme, anume să facă recepţia lucrării înainte de a da banii.

Când s-au întors din livadă, Andrei era pământiu la faţă.

-         I-a luat pe toţi, unul n-a scăpat, îţi poţi imagina?

Adică dispăruseră tăiaţi toţi cei aproximativ douăzeci de pomi plantaţi şi altoiţi.

Bineînţeles că nu am vrut să-l mai plătim pe Tămâioară pentru ajutorul ce ne-a dat în gospodărie. Recunoştea şi el că greşise un pic, „da’ ce mare lucru, nici măcar nu era pruni!” – prunul este pomul naţional aici la noi, singurul pom bun pentru că dă ţuică.

Omul îşi cerea plata sa, conştient de valoarea muncii sale.

Andrei l-a escortat la poartă, acolo i-a spus ceva ce n-am auzit, dar care l-a făcut să se ferească iute pe blândul Tămâioară care a plecat fără să mai pretindă nimic.

Noi am savurat victoria de-a avea livada cosită.

Gânduri când plouă

La începutul drumului ne simţim nemuritori.
Mai târziu chiar ne credem nemuritori, însă atunci când cel mai bun prieten ne moare, începem să căutăm cu disperare nemurirea.
Abia la sfârşitul drumului descoperim că ea se afla dintotdeauna în noi.

"Tropicul Capricornului"

„Puţine cărţi deţineau această calitate de a mă transporta în transă, acea transă de absolută luciditate în care, fără să ştii, iei cele mai adânci hotărâri.

Poate că bunicul meu avusese dreptate, poate că am fost corupt din start de cărţile pe care le-am citit. Dar au trecut secole de când cărţile nu mă mai solicită. Practic, de multă vreme am încetat să mai citesc. Însă morbul e încă viu! Acum oamenii au preluat pentru mine funcţia cărţilor. Îi citesc din scoarţă-n scoarţă, apoi îi arunc. Îi devorez, unul după altul.”

Sunt Număr Maestru!

Sunt fericita mamă a 47 de pui şi datorită lor am trăit azi o revelaţie mistico-numerologică.

Copilaşii, ca orice copilaşi, au nevoie de pempărşi, că nici găinile de azi nu mai sunt ca cele de altădată. Tot aşternând eu de câteva ori pe zi pempărşi curaţi în cutia puilor, am rămas în scurt timp fără ziare, hârtii, facturi, scrisori electorale etc.

Am dat sfară în ţară şi unchiul meu m-a invitat să iau de la el, din podul casei o colecţie de ziare vechi.

Ce nu face o mamă pentru copiii ei? M-am urcat în pod pe o scară mult mai instabilă decât o funie şamanică, am înfruntat păianjenii şi am găsit ziarele. „Gazeta satelor”, „Scânteia”, „România liberă”, dar şi câteva „Magazine”.

În revista „Magazin” am găsit un articol despre numerologie şi, pe loc, la lumina lanternei, am citit, am socotit şi am aflat că sunt număr maestru.

Nu ştii de unde te pândeşte necunoscutul...